Senzationalism si incompetenta

Ziarul Adevarul nu doreste sa transforme moartea lui Dumitru Tinu intr-un subiect senzationalist. El insusi, Dumitru Tinu, nu ar fi conceput asa ceva. Ziarul Adevarul nu doreste sa alimenteze speculatiile. De altfel, am fost, din toata presa, in mod aparent paradoxal, cei care am scris cel mai putin pe aceasta tema. In sutele de mesaje de condoleante care mai curg inca pe e-mail si pe faxuri, unii ne acuza ca - straduindu-ne sa aflam si sa intelegem ce s-a intamplat - tulburam odihna domnului Tinu. La fel de vehementi, altii ne acuza ca nu facem destul ca sa scormonim pana in ultimul detaliu, ca am abandonat cercetarile. Celor dintai le-am raspuns deja. Adaug doar ca nimeni nu ne poate refuza noua, celor care i-am fost a doua familie, sa ne facem datoria de constiinta de a afla cum s-a petrecut tragicul accident care ni l-a rapit. E firesc, in fata lui Dumnezeu si a oamenilor, e dreptul nostru sa aflam cum s-au derulat ultimele lui clipe. Pe de alta parte, nu putem opri restul presei sa scrie. Dumitru Tinu a fost o personalitate de prim rang, o persoana publica de mare notorietate. Intamplator a fost si ziarist. Unul dintre cei mai mari ai acestei tari. Si noi suntem ziaristi. O tacere pioasa ar fi fost suspecta, ar fi insemnat abdicarea noastra de la datoria de a informa cititorii. Cat despre cei care ne acuza ca n-am facut destul, aceia trebuie sa stie ca nu ne putem substitui autoritatilor. Investigatia jurnalistica, din care a rezultat un film plauzibil al accidentului, am pus-o, explicit, sub semnul intrebarii: "Nu pretindem ca detinem adevarul. Din punctul nostru de vedere acesta este, insa, scenariul care ne ofera cele mai plauzibile raspunsuri la intrebarile si nelamuririle privind cauzele mortii directorului nostru". Locul lasat gol, de mai bine de o saptamana, de absenta unei pozitii clare, coerente, a autoritatilor, a fost umplut cu scenarii aberante, cu declaratii aiuritoare, cu elucubratiile unora care au facut coada pe la televiziuni ca sa-si dea cu presupusul, cu impostori, cu ghicitori in asfalt. Din primele minute dupa accident, reactia celor obligati sa cerceteze faptele si sa traga concluziile a fost cat se poate de haotica si lipsita de profesionalism. Basca faptul ca vreo patru zile cazul a fost complet abandonat. Se pare ca, din dimineata zilei de 1 ianuarie pana astazi, "organele" nu s-au trezit din mahmureala si se misca aberant. Incepand cu scoaterea din sant a masinii, care, contrar uzuantelor de elementar profesionalism, s-a facut pe aceleasi urme, distrugandu-se indicii importante, cu lipsa de grija inexplicabila pentru conservarea probelor, cu audierea martorilor, facuta intr-o doara, cu faptul ca alaltaieri, 8 ianuarie, se mai cerceta la fata locului, dupa ce a nins, a viscolit, a plouat, dupa ce atatia curiosi au framantat in picioare zapada si noroiul - toata aceasta facatura de ancheta n-a dus decat la confuzionarea totala a opiniei publice. In fine, in mijlocul bramburelii generale a aparut si personajul cu oarece rang din Ministerul Sanatatii, care in loc sa iasa la rampa si sa comunice sec informatii relevante in speta, a inceput sa polemizeze cu... ziarul Adevarul, prefacandu-se ca nu intelege incotro ar trebui sa-si indrepte vehementa. Nu putem sa nu ne cutremuram la gandul ca, in acest caz, un accident de circulatie care nu implica mai mult de o masina si in care o tara intreaga asteapta adevarul, reactia autoritatilor s-a rezumat la cateva detalii schioape si comunicate contradictorii. Ce s-ar fi intamplat daca, in dimineata de 1 ianuarie, pe DN1, in masina care a intrat pe contrasens ajungand in decor, s-ar fi aflat un anonim, unul dintre milioanele de contribuabili care intretin liota de organe ca sa se balbaie si sa-si dea cu dreptul in stangul... In ce ne priveste, vom continua sa pistonam cu indarjire autoritatile, cu mijloacele meseriei de jurnalist, pana cand vor produce o analiza coerenta in legatura cu acest caz.