29 de ateliere ale artistilor plastici au ramas fara caldura

O vizita in atelierul unui artist plastic te poate conduce intr-un spatiu similar unui laborator alchimic, starnind, de fiecare data, alte senzatii si impresii, impregnate de personalitatea celui care creeaza acolo. Insa o vizita in atelierele Uniunii Artistilor Plastici din strada Elie Radu nr. 1, indiferent de artistii ce sunt gazduiti in camarutele mai degraba sordide, lasa o unica impresie, aceea a unui frig insuportabil si inuman, care sufoca orice urma de personalitate a unui artist sau altul. Cladirea, o constructie interbelica, aproape darapanata, ce, mai mult ca sigur, risca sa cada la un seism mai serios, adaposteste 29 de ateliere ale unor membrii ai UAP. Apartinand Primariei Bucuresti si fiind data in administrarea UAP, ea a ramas, din aprilie 2002 fara caldura, fiindu-i taiata alimentarea cu gaze, din cauza facturilor restante. In dimineata in care am vizitat cateva din ateliere i-am gasit pe putinii artisti ce au indraznit sa vina "la lucru", tremurand zgribuliti in fata vreunui radiator electric, de cele mai multe ori improvizat. Asteptau ca aerul din camere sa se incalzeasca cat de putin pentru a reusi, macar cateva ore, sa picteze sau sa sculpteze, fara ca tinutul penelului sau daltei in mana sa fie o cazna insuportabila. In zilele cu ger, aflam de la unul dintre artisti, apa din borcanele pentru spalat pensule sau chiuvetele pur si simplu ingheata. In acest peisaj aproape de neimaginat, cativa artisti, am aflat cu stupoare, chiar traiesc zi de zi. Din diverse motive (un incendiu, lipsa banilor de chirie) acestia au ramas fara locuinta si s-au mutat in singurul spatiu ce le mai era accesibil, atelierul. De la trei dintre plasticienii prezenti, Paula Ribariu, Sanda Butiu si Mirela Hagiu am aflat cateva din greutatile celor de acolo. In mod normal, artistii ce foloseau atelierele plateau UAP-ului cheltuielile de intretinere a spatiului. Uniunea, la randul sau, achita facturile de gaze si electricitate. La un moment dat, aceasta a sistat platile, motivand ca nu toti artistii au achitat sumele necesare, iar inevitabilul s-a produs: alimentarea cu gaze a fost oprita. Astfel, s-a ajuns la ciudata situatie ca si cei care erau cu platile la zi sa indure frigul, o caracteristica mai degraba a asociatiilor de locatari si nu a unor ateliere de care, in principiu, ar trebui sa se ocupe Uniunea Artistilor Plastici. Conducerea Uniunii, dand dovada de un inexplicabil dezinteres, parca uitand ca a fost aleasa tocmai sa-i reprezinte pe artistii plastici, n-a fost in stare sa rezolve intr-un fel sau altul problema. In urma indiferentei cu care UAP-ul trateaza atelierele din Elie Radu nr.1 raman doar lamentatiile artistilor - "Nu poti sa pictezi sau sa gandesti un amanunt dardaind de frig" - si doar putine, mult mai putine lucrari. De la UAP, prin intermediul lui Dorel Popa, asistentul presedintelui Zamfir Dumitrescu (care evita, in mod sistematic, orice contact cu vreun reprezentant al presei) nu am putut afla decat ca, printr-o inexplicabila coincidenta cu momentul vizitei noastre, "tocmai azi s-a platit factura de 15,6 milioane de la gaze si, in curand, li se va da drumul". Pana atunci insa, in cele 29 de ateliere cativa artisti se lupta cu frigul si mizeria inconjuratoare, in conditii de Ev Mediu.