Cum a "baltacait" Fanus Neagu la "Seara buna"

Fanus Neagu a intrat miercuri in studioul emisiunii Seara buna de la Romania 1 incruntandu-se. Vazuse pe masa un pahar plin cu apa. Cunoscutul scriitor, provocat la vorba de Catalin Stefanescu, a istorisit hatru cate in luna si stele, dar nu stiu cum, ca un facut, povestea ajungea la cate un moment in care licoarea preferata a invitatului, vinul, era elementul principal. Vinul, care ofera o "sustinere ideologica", dar pentru consumarea caruia "trebuie sa ai pregatire", l-a marcat inca din copilarie, intrucat scriitorul a fost intarcat cu zahar muiat in tuica. Mai tarziu, a fost dat afara din Scoala de literatura pentru ca se intorcea in zori la internat "chitrofanit". Ce-i asta?, a intrebat moderatorul, si i s-a dat o explicatie in stil pur fanusian: "miruit cu picaturi de chihlimbar". Ironia sortii a fost ca a fost exmatriculat cu numai doua zile inainte de banchetul de absolvire. De-atunci, am putea adauga, victima acestei crunte nedreptati se afla in recuperari. Pe cine ar putea sa mai uimeasca, date fiind cele de mai sus, ca scriitorul a vrut la un moment dat sa se faca hangiu? Sau ca, de la un timp, il chinuie reumatismul? Orice s-ar spune, "umezeala" l-a urmarit toata viata, fapt care il determina azi sa foloseasca cu precadere cuvinte din aria de influenta a acesteia - "baltacaiam inca de mic prin cenacluri" ramane cea mai expresiva dintre confesiunile fanusiene de la Seara buna. Ca rasplata, ar trebui ca gazda emisiunii sa faca bine ca data viitoare sa astepe omul cu o carafa cu vin pe masa si sa nu-l mai agreseze cu apa.

29 de ateliere ale artistilor plastici au ramas fara caldura

O vizita in atelierul unui artist plastic te poate conduce intr-un spatiu similar unui laborator alchimic, starnind, de fiecare data, alte senzatii si impresii, impregnate de personalitatea celui care creeaza acolo. Insa o vizita in atelierele Uniunii Artistilor Plastici din strada Elie Radu nr. 1, indiferent de artistii ce sunt gazduiti in camarutele mai degraba sordide, lasa o unica impresie, aceea a unui frig insuportabil si inuman, care sufoca orice urma de personalitate a unui artist sau altul. Cladirea, o constructie interbelica, aproape darapanata, ce, mai mult ca sigur, risca sa cada la un seism mai serios, adaposteste 29 de ateliere ale unor membrii ai UAP. Apartinand Primariei Bucuresti si fiind data in administrarea UAP, ea a ramas, din aprilie 2002 fara caldura, fiindu-i taiata alimentarea cu gaze, din cauza facturilor restante. In dimineata in care am vizitat cateva din ateliere i-am gasit pe putinii artisti ce au indraznit sa vina "la lucru", tremurand zgribuliti in fata vreunui radiator electric, de cele mai multe ori improvizat. Asteptau ca aerul din camere sa se incalzeasca cat de putin pentru a reusi, macar cateva ore, sa picteze sau sa sculpteze, fara ca tinutul penelului sau daltei in mana sa fie o cazna insuportabila. In zilele cu ger, aflam de la unul dintre artisti, apa din borcanele pentru spalat pensule sau chiuvetele pur si simplu ingheata. In acest peisaj aproape de neimaginat, cativa artisti, am aflat cu stupoare, chiar traiesc zi de zi. Din diverse motive (un incendiu, lipsa banilor de chirie) acestia au ramas fara locuinta si s-au mutat in singurul spatiu ce le mai era accesibil, atelierul. De la trei dintre plasticienii prezenti, Paula Ribariu, Sanda Butiu si Mirela Hagiu am aflat cateva din greutatile celor de acolo. In mod normal, artistii ce foloseau atelierele plateau UAP-ului cheltuielile de intretinere a spatiului. Uniunea, la randul sau, achita facturile de gaze si electricitate. La un moment dat, aceasta a sistat platile, motivand ca nu toti artistii au achitat sumele necesare, iar inevitabilul s-a produs: alimentarea cu gaze a fost oprita. Astfel, s-a ajuns la ciudata situatie ca si cei care erau cu platile la zi sa indure frigul, o caracteristica mai degraba a asociatiilor de locatari si nu a unor ateliere de care, in principiu, ar trebui sa se ocupe Uniunea Artistilor Plastici. Conducerea Uniunii, dand dovada de un inexplicabil dezinteres, parca uitand ca a fost aleasa tocmai sa-i reprezinte pe artistii plastici, n-a fost in stare sa rezolve intr-un fel sau altul problema. In urma indiferentei cu care UAP-ul trateaza atelierele din Elie Radu nr.1 raman doar lamentatiile artistilor - "Nu poti sa pictezi sau sa gandesti un amanunt dardaind de frig" - si doar putine, mult mai putine lucrari. De la UAP, prin intermediul lui Dorel Popa, asistentul presedintelui Zamfir Dumitrescu (care evita, in mod sistematic, orice contact cu vreun reprezentant al presei) nu am putut afla decat ca, printr-o inexplicabila coincidenta cu momentul vizitei noastre, "tocmai azi s-a platit factura de 15,6 milioane de la gaze si, in curand, li se va da drumul". Pana atunci insa, in cele 29 de ateliere cativa artisti se lupta cu frigul si mizeria inconjuratoare, in conditii de Ev Mediu.

Nu disperati, abia a inceput

Omul si-a ales bine cuvintele, doar este specialist in ale astrologiei. Nu tu "un an bun", nu unul linistit sau rodnic ori alte banalitati de acest fel. Sapand la nuante, invitatul Antenei 1 din primele zile ale lui 2003 a pus ochii pe "dragut". Asa va fi, sa stiti, anul in care am pasit si, ca sa ne intre bine in cap, prezicatorul a repetat de vreo 3-4 ori. "Dragut". Ca o telenovela, ca nasucul lui Michelle Pheiffer, ca o secretara binevoitoare, ca un desen de copil, ca un cantecel nimerit pe la Mamaia? Aveam si noi dreptul la un termen de comparatie, orice s-ar spune, dar gazda telejurnalelor de la ora 19 - nu a unei emisiuni oarecare - in loc sa-l ia la intrebari, sa-si smulga oaspetele din beatitudinea astrala, zambea cum nu se poate mai fericita. Ai fi zis ca Alessandra Stoicescu tocmai primise un compliment, cum ar fi "ce zambet dragut aveti". Binefacatorul nostru pe termen lung a plecat si ziarista ne-a servit cu candoare, si atunci, si in zilele urmatoare, o prima portie din ceea ce ni se fagaduise. Numai in "lucruri dragute" am tinut-o: case spulberate de sloiuri pornite la vale, tragedia celor patru tineri speologi disparuti in Fagaras, picioare rupte, vant dezlantuit cu 70 km pe ora, trenuri sarite de pe sine, prabusiri de avioane, amenintarea unei noi arme biologice pe baza de ricin, si cate si mai cate. Treaba nu este ca profesionistul care sta de vorba cu stelele a nimerit-o doar ca nuca in perete. Folosind otova, aiurea, limba romana - fenomen tot mai ingrijorator, detectabil de la parlamentari la elevii de liceu - domnul cu pricina a semnat un prolog de o nonsalanta cinica al arcului de timp in care am intrat. Poate acolo, sus, aranjamentele cosmice or fi "dragute", dar aici, pe pamant, cele dintai zile ale noului an ne-au adus multora numai durere. Nu este prima oara cand invitatii televiziunilor bat campii, iar realizatorii nu-i intrerup, nu-i ating nici cu o vorba. Oricum, trebuie sa fim multumiti ca nu ni s-a fagaduit un an "misto".

Ingrasaminte pentru ingrijirea plantelor pe timp de iarna

Pe timp de iarna, intensitatea luminii diurne este mai redusa decat vara. Din acest motiv, majoritatea plantelor intra in repaus. Fie isi pierd frunzele si "hiberneaza" pana in primavara, fie isi reduc doar metabolismul, desi isi pastreaza podoaba verde. Pentru a le ajuta pe acestea din urma sa treaca mai usor peste vitregiile anotimpului rece, specialistii recomanda folosirea ingrasamintelor. Ingrasamintele trebuie folosite in special in cazul plantelor de interior. Oricat de bun ar fi pamantul dintr-o glastra, dupa o vreme substantele nutritive pe care le contine se pierd. Pe piata se gasesc o multime de produse speciale pentru intretinerea plantelor. Toate produsele specifice au in egala masura menirea de a ne ajuta sa ne scoatem cu bine florile din iarna si, in general, sa le mentinem la fel de frumoase ca atunci cand ne-au incantat privirea. Pentru a nu avea insa surprize neplacute este important de stiut ca ingrasamantul se administreaza de regula diluat (o masura de ingrasamant - specificata pe ambalajul fiecarui tip de ingrasamant in parte - in cel putin 1 litru de apa). Solutia de ingrasamant nu se adauga in pamantul uscat (caz in care substanta chimica ataca si arde terminatiile firave ale radacinii - n.n.), ci doar cand pamantul din glastra este reavan. In cazul plantelor tinere, concentratiile de ingrasamant si cantitatile folosite vor fi mai reduse, iar in cazul plantelor bolnave fertilizarea va fi sistata pana la vindecarea acestora. Administrarea fertilizantului se face in functie de vigoarea plantei respective si de contextul ambiental: saptamanal sau lunar. Ingrasamintele lichide sunt cel mai des folosite pentru plantele de interior. Concentratia folosita, respectiv gradul de dilutie, trebuie respectat conform prospectului fiecarui tip de ingrasamant in parte, pentru ca orice fel de exces poate sa fie fatal pentru planta. Mai exista ingrasamantul sub forma de pastile sau batonase nutritive. Acestea sunt eficiente pe termen lung pentru ca, asezate in glastra, elibereaza treptat substantele nutritive de-a lungul catorva saptamani si chiar luni. Nu in ultimul rand, exista si fertilizantele pulverizabile, avand in vedere ca plantele pot sa absoarba hrana si prin frunze, nu doar prin radacini. Acest tip de ingrasamant este insa recomandat doar pe perioada sezonului cald si este total interzis in cazul plantelor cu frunze cu perisori. Pe piata exista fertilizante universale - valabile pentru orice tip de planta - cat si fertilizante specializate pentru cactusi, citrice si bonsai, pentru plante cu flori, pentru plante acidofile (azalee, camelii, ferigi, gardenii, liliac, hortensii, rododendron sau plante verzi etc.). Preturile fertilizantelor variaza in functie de magazinul in care sunt vandute dar, in general, se incadreaza in marja de 50.000 - 85.000 de lei.

Sezon slab pentru inchirieri

Solicitarile pentru spatiile rezidentiale de inchiriat evolueaza ciclic, constata specialistii companiei imobiliare Regatta. Astfel, in perioada de vara si toamna, creste frecventa acestora. Aceasta evolutie este influentata de diversi factori: inceputul anului scolar - ceea ce determina incheierea contractelor de inchiriere in timpul verii, cazul angajatilor straini ai companiilor internationale, al atasatilor de ambasade care se muta impreuna cu familiile in Bucuresti. Alti factori de influenta ar fi: expirarea contractelor de inchiriere sau momentul inceperii contractelor de munca cu companiile din Romania etc. Pentru multi rezidenti straini, este determinanta in alegerea ofertei de inchiriat proximitatea fata de anumite scoli: Scoala Americana, Institutul Francez, Scoala Britanica, Scoala Japoneza etc. Este de remarcat o scadere generala a bugetelor companiilor internationale si ambasadelor pentru spatii rezidentiale. In cazul relocarilor, este foarte importanta calitatea superioara a ofertelor nou aparute pe piata, precum si serviciile. Se remarca din partea chiriasilor dorinta de schimbare a spatiilor de locuit din motive diverse (care tin de confortul personal), cum ar fi: aspectul sau vechimea mobilei, functionalitatea aparaturii casnice si a sistemelor de incalzire, climatizare, lipsa unui garaj, gradina etc. Dat fiind cele exprimate mai sus, este de asteptat o usoara scadere a preturilor de inchiriere la ofertele ce vor fi disponibile pe piata pentru 2003. In momentul de fata, exista cateva proiecte de imobile si parcuri rezidentiale destinate inchirierii, proiecte situate in Primaverii, in vecinatatea parcului Herastrau, Arcului de Triumf si a Satului Francez, ca si in zona rezidentiala Baneasa - Pipera. Aceste proiecte urmeaza a se finaliza in cursul anului 2003. In perspectiva finalizarii pe parcursul anului urmator, se estimeaza ca acestea se vor inchiria la tarife cu maximum 10% sub nivelul celor practicate pe piata in cursul anului 2002.

Sala de forta, crama si incapere cu mozaic roman

Ce-si mai amenajeaza romanul in boxa, in afara de rafturi pentru muraturi si spatii de depozitare? O familie de bucuresteni din zona Academia Militara si-a amenajat la subsol o sala de forta, cu aparatura si tot tacamul. Un alt bucurestean, Ion Neagu, dintr-un bloc din Dristor, si-a aranjat la subsolul blocului o crama cu doua sectiuni. Una are rafturi speciale pentru sticle de vin - licoarea e, bineinteles, "productie" proprie, din via care creste in fata blocului - , damigene, butoaie, borcane cu zacusca. Cealalta incapere e un fel de "coltul degustatorului", cu o masa si scaune unde doritorii pot adasta o clipa sa savureze vinul casei, imbuteliat in sticle cu eticheta, pe care s-a notat anul productiei. Decorul e completat cu rogojini asternute pe pereti si pe conductele de apa, cu stergare taranesti, ulcele de lut si struguri de plastic lasati sa atarne artistic. Vecinii d-lui Neagu au avut o alta idee: si-au placat podeaua boxei cu resturi de gresie si faianta, inchipuind un decor tip mozaic roman. Ideea e ingenioasa, reteta simpla, la indemana oricui, plus ca are avantajul ca "recicleaza" resturile de gresie si faianta ramase dupa ce a fost placata locuinta. Acestor resturi - taieturi, sparturi - de diferite grosimi, modele si culori, trebuie mai intai sa li se dea o forma regulata, cu ajutorul asa-numitului diamant. Apoi, pe podea se toarna o sapa de ciment, nisip si apa, in compozitia doua parti ciment, o parte nisip si apa, pana la obtinerea unei paste omogene. Cat compozitia este inca moale, se decoreaza cu bucatile de faianta care se infunda usor in ciment, dupa un model prestabilit sau pur si simplu la inspiratie. Apoi, se trece o scandura lata peste portiunea decorata, apasandu-se usor, pentru a se obtine o suprafata neteda si a se indrepta eventualele denivelari. O nivela cu bula poate fi de folos pentru a se obtine o suprafata cat mai neteda. Atentie, sapa de ciment nu se toarna pe toata podeaua dintr-o data, ci pe portiuni mici, de la peretele din fund spre intrare, de exemplu. Dupa ce o prima portiune a fost decorata, se toarna o alta sapa si tot asa. Daca pe podea raman goluri, acestea se pot acoperi cu o pasta moale de ciment si apa care se toarna peste tot, se lasa un pic si se sterge cu un burete uscat. Autorii mozaicului din boxa dau asigurari ca operatiunea de decorare nu ia mai mult de 4-5 ore. Cititorii care cunosc si alte exemple de acest fel ori au idei originale de exploatare a spatiilor ne pot scrie pe adresa redactiei. Solutii anti-umezeala la subsolPentru a evita umezeala in boxele blocurilor sau in pivnitele caselor trebuie facuta asa-numita "izolatie hidrofuga". "O astfel de izolatie se face cu materiale izolante de tip membrana care se pot lipi atat pe interior, cat si pe exterior. In ambele cazuri, hidroizolatia trebuie protejata. In interior se aplica, peste membrana, o tencuiala, iar in cazul in care izolatia se face pe exterior, aceasta se protejeaza cu caramida sau polistiren", ne-a spus Catalin Speriatu, manager la firma de constructii Profesional Eurobuilding. Aerisirea in boxe sau in pivnite se face printr-o ventilatie tip tub, care se scoate in exterior.

Cum sa ne ferim de kitsch

Case de inaltimi si forme diferite, cu aliniamentul la strada nerespectat, amestecarea stilurilor intr-o constructie si imbinarea nepotrivita a materialelor ori folosirea unor elemente de arhitectura la alta scara decat cea normala sunt doar cateva elemente care definesc kitsch-ul arhitectural. De asemenea, unele constructii vechi, care aratau decent si care se incadrau in contextul urban din perioada interbelica, au fost mutilate de interventiile de prost gust al noilor proprietari. Acestia au cheltuit gramezi de bani, stricand si imaginea orasului. Arhitectul Alexandru Beldiman ne invata cum sa evitam pacalelile unor constructori mai putin priceputi sau cum sa ne ferim sa cadem in capcana kitsch-ului. Metoda exemplului este usor de inteles, chiar si de nespecialisti. Dl. Beldiman a comentat imaginile alaturate, care reprezinta doua exemple ce ilustreaza kitsch-ul in arhitectura urbana. Pe un bulevard important (e vorba de Bulevardul Titulescu), unde majoritatea constructiilor sunt imobile cu parter si opt pana la zece etaje, apare dintr-o data aceasta constructie cu parter si doar trei etaje (foto 1). "Majoritatea constructiilor din acest ansamblu au acoperisuri-terasa, terminate cu linii orizontale. Exemplul ales de noi are acoperis in panta. Un alt element in neregula e faptul ca oamenii care au construit aceasta cladire au lipit-o de partea laterala a blocului vecin, cu acordul de neinteles al locatarilor, care aveau ferestrele de la baie acolo si care au sacrificat astfel ventilarea naturala. Deranjanta este si disproportia dintre gol si plin (cel mai bine se vede la stalpul de pe colt), ceea ce da nastere la mari indoieli in privinta calculului antiseismic al acestei constructii. Forma fatadei este si ea aberant conceputa. In timp ce toate constructiile de aici sunt aliniate la bulevard, sediul bancii nu tine cont de aceasta aliniere. La fel si materialele folosite. Partea de jos este placata cu mozaic, lucru care n-are nici o legatura cu restul. Unele zone sunt zugravite, altele nu. De asemenea, spatele cladirii da in curtea liceului, o alta aberatie. Forma balcoanelor e caraghioasa si neadecvata locului. La fel de frapant e felul grosolan in care sunt impartite ferestrele. O disproportie totala creata de distantele dintre ele, care sunt de toate dimensiunile. Unele sunt drepte, altele arcuite, unele sunt din plastic, altele din lemn. Totul e inacceptabil, incepand cu esteticul si terminand cu planul functional". "In imaginea alaturata, avem de-a face cu o constructie pe care as numi-o "kitsch cu staif", cu pretentii. In partea stanga, exista o constructie veche, la care s-a lipit aceasta. Intotdeauna trebuie stabilit "un dialog rezonabil" intre vechi si nou. Or, tipul acesta de plan e valabil pentru o casa care s-ar fi amplasat pe un teren liber de jur imprejur. Coloanele imbracate in otel inoxidabil, specifice stilului high-tech, n-au ce cauta in combinatie cu restul. La origine sunt stalpi de sustinere, dar acolo unde ies in afara s-a contat pesemne pe un efect decorativ, care e in zona ridicolului. Copertina de la intrare e disproportionata si ea in raport cu constructia. Aceasta marcheaza, chipurile, o intrare care e tratata monumental, cu o scara de marmura, cu balustrade de inox, deasupra careia se afla un mic cozoroc de sapca. N-are nici o legatura pozitia si forma ei cu restul constructiei. Totul e facut la intamplare, ca si cum aceste elemente ar fi aparut ulterior. Mergand in sus, se observa acea retragere in forma de tort, care n-are nici o justificare. Aceasta cadere in trepte ar fi avut, eventual, un rost daca era indreptata catre casa alaturata, ca o reverenta fata de ceea ce exista: o casa decenta, cu un anumit caracter. Or, neinspiratul constructor si-a asezat aici "tortul", netinand catusi de putin seama de context. Asemenea exemple sunt inacceptabile intr-o capitala europeana", a conchis arhitectul Alexandru Beldiman.