Peste 20 mii de familii social vulnerabile din Republica Moldova, inclusiv din localitatile din stinga Nistrului, vor beneficia de ajutor umanitar din partea ONU, in cadrul proiectului “Acordarea asistentei de urgenta si a asistentei tehnice in depasirea crizei secetei in Moldova”. Natalia Costas, consultant in cadrul proiectului respectiv, a comunicat ca ajutorul de aproape 9 mii tone de furaje va fi repartizat, in perioada ianuarie - martie curent, in 15 raioane din tara, afectate de seceta din anul trecut, dintre care trei din Transnistria.
Proiectul “Acordarea asistentei de urgenta si a asistentei tehnice in depasirea crizei secetei in Moldova” a fost lansat in septembrie 2007 si este implementat pe parcursul a sase luni. Bugetul
proiectului este de circa 8 mln dolari SUA. Pina in prezent, alte circa 20,5 mii de familii de fermieri din tara au beneficiat, in cadrul aceluiasi proiect, de ajutoare umanitare sub forma de seminte, combustibil etc.
marți, 17 martie 2009
Gazprom scumpeste gazele livrate pentru a putea controla sistemul energetic al Moldovei
De la 1 ianuarie 2008, concernul rus Gazprom a majorat pretul gazelor livrate in Moldova, de la 170 USD la 190-192 USD pentru mia de metri cubi. Surse din cadrul Agentiei Nationale pentru Reglementare in Energetica de la Chisinau sustin, insa, ca acest pret e valabil, deocamdata, doar pentru primul
trimestru, scrie portalul presa.md citat de DECA-press.
Potrivit portalului presa.md, pretul gazelor urmeaza sa creasca trimestrial cu 5-9%, astfel incat la finele anului 2008 va ajunge la 240 USD pentru mia de metri cubi. Expertii economisti de la Chisinau sustin, totodata, ca pretul mediu al gazelor naturale
livrate de Gazprom in anul 2008 se va situa in jurul a 215 USD pentru mia de metri cubi, cu 45 USD mai mult
decat in anul 2007.
Economistii cred, de asemenea, ca o asemenea majorare va duce iminent la cresterea tarifelor la gaze
pentru consumatorii simpli – cu cel putin 15%, dar si a preturilor de producere a energiei electrice si termice.
Presa.md reaminteste ca Gazprom insista de mult timp
asupra rambursarii de catre Chisinau a datoriilor care depasesc suma de 320 mln USD. Una dintre principalele solutii puse in discutie de concernul rus este conversiunea acestei datorii in actiuni ale Moldovagaz. O astfel de procedura ar putea duce la majorarea cotei Gazprom in capitalul statutar la Moldovagaz la circa 75%. In consecinta, spun expertii, Moldovagaz ar putea trece in mainile Gazprom-ului.
trimestru, scrie portalul presa.md citat de DECA-press.
Potrivit portalului presa.md, pretul gazelor urmeaza sa creasca trimestrial cu 5-9%, astfel incat la finele anului 2008 va ajunge la 240 USD pentru mia de metri cubi. Expertii economisti de la Chisinau sustin, totodata, ca pretul mediu al gazelor naturale
livrate de Gazprom in anul 2008 se va situa in jurul a 215 USD pentru mia de metri cubi, cu 45 USD mai mult
decat in anul 2007.
Economistii cred, de asemenea, ca o asemenea majorare va duce iminent la cresterea tarifelor la gaze
pentru consumatorii simpli – cu cel putin 15%, dar si a preturilor de producere a energiei electrice si termice.
Presa.md reaminteste ca Gazprom insista de mult timp
asupra rambursarii de catre Chisinau a datoriilor care depasesc suma de 320 mln USD. Una dintre principalele solutii puse in discutie de concernul rus este conversiunea acestei datorii in actiuni ale Moldovagaz. O astfel de procedura ar putea duce la majorarea cotei Gazprom in capitalul statutar la Moldovagaz la circa 75%. In consecinta, spun expertii, Moldovagaz ar putea trece in mainile Gazprom-ului.
«Gandul la moarte este cel mai mare stimulator al vietii»
Un interviu cu Dorian Furtuna, doctor in biologie, cercetator de etologie politica, lector superior, ULIM
— In 2007 ai publicat o carte cu totul speciala, «Retorica in fata mortii». De ce te intereseaza acest subiect?
— Este o carte in care am descris cum au murit si ce–au spus inainte de moarte oamenii celebri. Sunt peste 800 de personalitati istorice, din toate timpurile, din toata lumea. Ideea de a face o asemenea culegere mi–a venit in 2001, eu fiind pasionat de aforisme si gandindu–ma ca ar fi interesant, dar poate ca si util din punct de vedere enciclopedic, sa caut care au fost ultimele cuvinte ale personalitatilor ilustre. Foarte repede mi–am dat seama ca nu poti scoate cuvintele muribunzilor din contextul circumstantelor mortii lor, nu le poti scoate din contextul istoric al timpului in care au trait. Si atunci am hotarat sa descriu si acele circumstante, si uneori chiar sa fac o prezentare succinta a epocii si a filosofiei acestor oameni. Astfel, am ajuns sa creez aceasta carte, in care oamenii celebri, felul de a fi al acestora este privit dintr–o alta perspectiva, din perspectiva mortii lor.
— Cum ai colectat acel consistent material, inclus in carte?
— Cartile se fac din carti, spunea Voltaire. Dupa acelasi principiu a fost creata si cartea mea. Culegerea pe care am publicat–o contine foarte mult material factologic, multe date, nume, detalii istorice si, in mod evident, a trebuit sa consult numeroase surse din care sa colectez informatia necesara. Pentru a descrie cat mai exact felul in care au plecat unele celebritati, am operat frecvent cu informatie de diferita origine si, atunci cand datele difereau, am prezentat mai multe versiuni ale mortii sau ale ultimelor cuvinte. Din biblioteci, din librarii, din internet — carti si articole, enciclopedii si memorii — au fost niste cautari care mi–au produs placere, o satisfactie intelectuala.
— Cand ajung tinerii sa se gandeasca si la moarte, nu doar la viata?
— Tinerii ajung sa se gandeasca la moarte in momentul in care incep sa se gandeasca foarte serios la viata, la rostul propriei existente. Cine suntem, pentru ce traim, cat traim, ce ramane in urma noastra? Acestea sunt intrebari existentiale si, mai devreme sau mai tarziu, fiecare si le formuleaza. Si cand ti le formulezi, nu ai cum sa eviti subiectul mortii. La drept vorbind, ma uimesc intrebarile de genul «Cum de te gandesti la moarte la o asemenea varsta?». Mai fireasca mi se pare intrebarea «Cum poate cineva sa nu se gandeasca la moarte?». Din momentul nasterii suntem muritori, moartea ne insoteste mereu, toata viata umblam la brat cu ea. Iar cand ne vine clipa, ne ia cu sine. Si anume gandul la moarte, in opinia mea, este cel mai mare stimulator al vietii. Gandul la moarte ne face sa cream, sa luptam, sa evoluam, sa ne perpetuam ca specie, ne face sa traim. Moartea este ceea ce da valoare vietii noastre. Pentru ca, ce–ar fi viata in lipsa mortii? O banalitate…
«In ceea ce tine de partide, multi intra acolo din nestire, iar apoi nu pot iesi de rusine»
— Descrie generatia ta…
— Ambitioasa, dar nerabdatoare in a–si atinge scopurile; inundata de informatie, dar superficiala in cunostinte; tot mai egoista, dar derutata in privinta propriei identitati; dornica sa mearga in pas cu moda, dar fara a sti sa creeze ea insasi tendinte; slugarnica printre straini, dar fudula printre ai sai. Este totusi generatia mea si sper foarte mult ca istoria i–a sortit sa joace un rol definitoriu, unul pozitiv in prezentul si in viitorul acestei tari.
— Ce faceai in 1989?
— Eram elev prin clasa a 3–a — a 4–a. Nu intelegeam prea bine ce se intampla, desi imi dadeam seama ca se intampla ceva important: din discutiile parintilor, din comportamentul maturilor, din vizualizarea coloanelor de oameni, care, in una din zile, am vazut cum siroiau in jos pe soseaua Hancesti din Chisinau, din audierea rafalelor de mitraliera si a strigatelor din centrul Bucurestiului, difuzate la radio. Prin 1989, pare–mi–se, inca se practica investirea in pionieri. Un coleg din clasele mai mari ne–a spus noua, proaspetilor veniti de la Memorial, ca in scurt timp ne vor «gatui» cravatele si vom dori sa ne debarasam de ele. Avusese dreptate.
— De ce te pasioneaza politica?
— Ma pasioneaza politica, pentru ca imi atinge doua strune ale fiintei, cele mai fundamentale — instinctele si intelectul. Omul, sau «animalul politic», cum ne–a clasat Aristotel, este programat genetic sa se preocupe de constructia ierarhiilor, in familie, in grup, in comunitate s.a.m.d. Instinctele de dominare si de supunere se activeaza de timpuriu in fiecare dintre noi, manifestandu–se din plin in cadrul activitatii politice. Tocmai de aceea, nu ne putem detasa definitiv de sfera influentelor si a intereselor politice. Cine zice ca e detasat, e pur si simplu intr–o masura mai mare guvernat de instinctul supunerii. Detasarea e specifica pentru femei, de exemplu. E o realitate genetica, place cuiva sau nu. Intelectual, politica atrage prin complexitatea formelor si a activitatilor sale. E ca jocul de sah. Doar ca e ceva palpabil, cu efecte reale, cu multe variabile, cu riscuri si oportunitati. Rational, te gandesti ce determina cursul istoriei. Iti dai seama ca il determina politicul si, iarasi rational, incepe sa te intereseze acest politic. Iata de ce politica ma pasioneaza pe mine si pe multi altii.
— Din ce cauza, astazi, nu mai esti in vreun partid politic?
— Nu fac parte din niciun partid, fiindca nu vreau sa ma compromit odata cu liderii acestora. In partide se actioneaza deseori impotriva unor principii si ai de ales: ramai sa tolerezi aceasta stare de lucruri sau pleci. Eu am plecat in 2005. Am plecat dupa accederea Blocului Moldova Democrata in Parlament. Eram unul dintre activistii acestuia. In fond, in ceea ce tine de partide, multi intra acolo din nestire, iar apoi nu pot iesi de rusine. Apoi, activitatea de partid are similitudini sectare. Sunt membri de partid care inceteaza sa priveasca real la lucruri, li se ingusteaza orizontul si parca le amorteste capacitatea de a analiza lucid si obiectiv evenimentele politice. Nu rareori, ei sunt nevoiti sa promoveze persoane sau idei cu care launtric nu sunt de acord, dar o fac din «datorie» si din solidaritate partinica. Eu prefer sa fiu liber in gandire, in comentarii si in actiuni.
— De obicei, prin campanile electorale, partidele declara ca le ofera tinerilor toate oportunitatile pentru a accede la guvernare, iar tinerii tot raman in afara proceselor de administrare a statului. Unde se rup aceste promisiuni ale guvernantilor?
— Politica e un lucru pragmatic, chiar daca unii o mai idealizeaza. Politicienii, mai ales in campaniile electorale, se axeaza pe cucerirea electoratului activ, pe cucerirea alegatorilor care merg sa voteze. Sunt tinerii alegatori activi? E o intrebare retorica, nu? Adevarul e ca investitiile electorale in tineri nu sunt foarte rentabile politic. Tu faci promisiuni electorale tinerilor, incerci sa–i motivezi cumva, sa–i mobilizezi, il faci pe dracu–n patru si afli, stupefiat, ca tinerii in ziua alegerilor stau cuminciori acasa, iar la sectiile de votare vin alte categorii de electorat, cu care a lucrat contracandidatul tau. Politicienii au priceput aceasta realitate si utilizeaza tinerii mai mult ca material protestatar, de strada. Au priceput acest lucru si tinerii si au devenit si mai reticenti fata de tot felul de promisiuni si invitatii. Se formeaza deci un fel de cerc vicios, bazat pe o neincredere reciproca. Solutia e una — tinerii trebuie sa fie reprezentati in listele electorale. Partidele trebuie sa arate in mod concret ca ii pretuiesc si sa–i plaseze pe cei mai merituosi pe locuri trecatoare. Tinerii nu voteaza vorbe si promisiuni, ci lideri carismatici si lucruri moderne. Tinerii se voteaza pe sine, voteaza alti tineri. Pentru Dorin Chirtoaca, de exemplu, multi tineri au votat din acest considerent — l–au vazut pe unul de–al lor.
— Spune–ne trei reguli pe care trebuie sa le cunoasca si sa le respecte in mod obligatoriu un politician.
— Sa fie consecvent in ceea ce spune si face; sa fie accesibil pentru oameni si sa invete sa comunice eficient cu ei; sa–si cultive o rezistenta, o imunitate fata de atacuri si fata de esecuri.
— Cine, dintre politicienii de la noi, respecta aceste reguli?
— Niciun politician. Aceste reguli le respecta doar oamenii politici. Sesizati diferenta? Politicienii, dupa cum spunea Churchill, sunt cei care se gandesc la alegerile viitoare, iar oamenii politici sunt cei care se gandesc la generatiile viitoare. Avem de astia? Daca–i identificati, probabil le sunt proprii si cele trei calitati despre care am vorbit.
— Aveti sau nu incredere in vreun politician din R. Moldova?
— Sunt vreo doi–trei, dar trebuie sa ma inteleg cu ei cat imi platesc daca le fac publicitate.
— Cine ar putea deveni presedintele R. Moldova in 2009?
— Presedintele R. Moldova trebuie sa fie ales prin vot direct, de catre toti cetatenii statului. Aceasta este convingerea mea. Daca ar fi sa se intample asa, presedinte ar deveni persoana care ar intruni simpatiile celor mai diferite categorii ale electoratului, deci o persoana echilibrata, dar si suficient de carismatica, o persoana care ar intruchipa ideea compromisului politic si al dialogului constructiv. In caz ca presedintele va fi iarasi ales de parlamentari, ne–am putea trezi in 2009 cu o «persoana comoda» in fruntea statului, cu un om care se va simti responsabil fata de fractiuni, nu fata de popor.
— Anul 2007 este considerat unul esuat pentru evolutia R. Moldova. Poate fi redresata aceasta situatie in 2008?
— Evolutia, de orice gen, nu cunoaste esecuri. Una din ipoteze spune ca si omul a aparut in urma unei erori, a unei mutatii in evolutia primatelor, dar noi iata ca ne consideram foarte evoluati. Asa e si in politica, un lucru care, pentru moment, ne stagneaza am putea sa descoperim ca a fost oportun, peste cativa ani. Nu vreau sa intru acum in detalii, dar lucrurile se misca inainte, poate mai incet decat ne–am dori. Evident, cu totii dorim ca istoria sa «explodeze» in timpul vietii noastre. In orice caz, anul 2008 mie imi pare ca va fi unul destul de tensionat, pentru ca va fi un an preelectoral, cand politicul autohton va intra intr–un fel de proces de fermentatie. Se vor produce evenimente curioase, veti vedea. Se vor produce evenimente importante si in vecinatatea noastra, dar si pe plan mondial. Iar valurile politice create pe alte meridiane vor clatina numaidecat barcuta noastra care se numeste R. Moldova. Sa speram ca ne vor clatina si ne vor misca intr–o directie potrivita.
«Opozitia de la noi se bate "cap in cap", spre deliciul si avantajul pcrm–ului»
— Ce ar fi trebuit sa inteleaga cetatenii R. Moldova din mesajul de revelion al presedintelui Vladimir Voronin?
— Am memorizat nu atat ce a vorbit seful statului, ci cum a vorbit. A fost un discurs flasc, deloc potrivit spiritului sarbatorilor si trecerii intr–un nou an. De regula, ceea ce se spune la noi de revelion nici nu este prea relevant. Texte scrise de consilieri, in care se face o retrospectiva plicticoasa si se traseaza niste perspective dubioase. Nu a fost nimic senzational. Nu si–a dat nimeni demisia, nu s–a anuntat intrarea in UE, nu s–au adus multumiri poporului, cum se mai intampla pe la vecini. Iar cetatenii, probabil, au inteles ca n–au inteles nimic.
— Ce ar trebui sa intreprinda opozitia noastra politica pentru a deveni credibila in fata electoratului?
— E o intrebare din domeniul consultantei politice, raspunsul la care ar necesita si multa analiza, si mult spatiu, si multa dorinta din partea mea. Ceea ce pot spune acum e ca opozitia a intreprins totul pentru a nu mai fi credibila in fata electoratului. Spusesem cu o alta ocazie ca guvernantii comunisti profita politic si electoral nu pentru ca ar fi buni, caci nu sunt, ci pentru ca nu au oponenti pe potriva, pentru ca electoratul nu le gaseste o alternativa destoinica, pentru ca opozitia de la noi se bate «cap in cap», spre deliciul si avantajul pcrm–ului. Are opozitia lideri credibili? Alegatorii pun accentul pe lideri, mai putin pe doctrine. Si eu consider ca e normal sa fie anume asa. In toate timpurile si in toate tarile politica a fost si este personificata. Oamenii cred in garantia oferita de lider, nu in cea oferita de doctrina. Pentru ca, stiti cum e cu doctrinele: intr–un domeniu e nevoie de abordare liberala, in altul de abordare social–democrata. E o incurcatura cu ele, dar un lider talentat stie sa le potriveasca. Asadar, oamenii doresc sa vada un lider credibil, in timp ce majoritatea partidelor din opozitie si–au afisat denumiri si principii doctrinare care mai de care mai sofisticate. Si considera ca daca poarta o eticheta europeana alegatorii ii vor aprecia ca atare. Ba bine ca nu. Vor avea izbanda doar acele formatiuni care vor afisa un lider potrivit. In 2005 o parte din ele au reusit sa se coaguleze in jurul lui Urechean, in 2009 insa, se pare ca opozitia va fi mult mai dispersata, riscand sa repete, in parte, esecul din 2001.
— Circa un milion de cetateni, ma refer la cei plecati la munca in strainatate, nu participa la alegeri. Cum se reflecta aceasta stare de fapt asupra rezultatelor electorale?
— Acesta e, intr–adevar, un factor deprimant pentru partidele din opozitie, fiindca mesajul electoral al fortelor democrate ii are ca tinta anume pe cei care constituie grosul populatiei plecate din tara. Pleaca multi oameni activi, multe persoane dotate, cu spirit civic dezvoltat, si acest lucru e o pierdere pentru republica, o pierdere inclusiv intelectuala, una demografica, de genofond, daca vreti. Paradoxul este ca, desi acei oameni au optiuni democrate, banii pe care ii trimit acasa protejeaza economia de default si, respectiv, Partidul Comunistilor de prabusire. Dar faptul ca statul e saracit de o parte a electoratului potential democrat n–ar trebui sa fie o scuza pentru opozitie. Nu din aceasta cauza pierde opozitia.
— Dupa mai multe luni de guvernare democratica la Chisinau, ce ne puteti spune despre efectele acesteia?
— Aproape despre fiecare guvernare, de aici sau de aiurea, democrata sau comunista, dupa primele cateva luni poti vorbi mai curand despre defecte, decat despre efecte. Rezultatele nu se vad imediat. De aceea, e cam timpuriu sa dam note, pentru ca noua conducere a capitalei se afla inca intr–o faza incipienta de organizare a activitatii urbei. Putem doar sa presupunem ca vor avea de trecut peste destule inconveniente, si nu doar pe motivul unor piedici administrative.
— Ce ne puteti spune despre planurile politice ale lui Marian Lupu?
— Din ceea ce se mai strecoara in presa, putem deduce ca dansul e montat pe ideea reformarii, a modernizarii pcrm–ului. Daca ii reuseste, are motive sa ramana acolo; daca «garda veche» se incapataneaza, Lupu va trebui sa se retraga. Plecarea lui din pcrm ar reprezenta un gest politic emblematic din mai multe privinte: omul ar demonstra ca are caracter, pcrm–ul va suporta o prima lovitura simtitoare din interior, iar pe esichierul autohton va aparea un important actor politic. Sa vedem.
— Dar despre patriotismul (tema preferata) lui Vasile Tarlev?
— Patriotismul este o stare de spirit care, sunt de acord, trebuie readusa in lista de capatai a valorilor noastre. Si nu va fi usor. Tema au devalorizat–o diversi patri[h]oti, s–a promovat si se mai promoveaza un fel de «patriotism de anticamera», se mai castiga bani si voturi pe baza apelurilor patriotice. E simplu sa lansezi indemnul «Sa fiti patrioti!» din fotoliul de prim–ministru, dar asemenea cuvinte trebuie sa aiba si o acoperire, trebuie sa fie fundamentate. Oamenii sunt derutati, ei nu stiu in ce sa mai creada, ce sa mai pretuiasca, ce e drept si ce nu. Patriotismul incepe de la respectul fata de tara ta, iar respectul il impun traditiile, istoria, limba, identitatea, cultura, realizarile sportive si stiintifice, o conducere inteleapta. Ce avem din toate astea? Ce avem? Istoria, limba si identitatea sunt jertfite intereselor politice de conjunctura si unor «proiecte» halucinante; cultura, stiinta, sportul sunt in rol de cenusareasa, intr–o stare deplorabila; iar despre «intelepciunea» conducerii nici nu discutam. Pai, in asemenea situatie, din ce sa se alimenteze patriotismul oamenilor? Din apeluri gratuite de genul «Sa fiti patrioti!»? Oamenii inca, bravo lor, continua sa isi iubeasca tara. Dar nu datorita, ci in pofida actiunilor guvernantilor.
«Daca exista coruptie si in invatamant, inseamna ca populatia este saracita si intelectual»
— Institutiile internationale investesc in combaterea coruptiei din R. Moldova. Cat de eficienta este aceasta lupta?
— Stiti cum se mai intampla uneori — investesti in combaterea coruptiei dintr–un domeniu si te pomenesti ca ai creat un nou domeniu corupt. Nu fac nicio aluzie. Zic si eu asa, de dragul zisului. Ar fi mai multe idei in privinta eficientizarii luptei cu coruptia. O idee este ca tema luptei cu coruptia sa fie una prioritara in agenda politica din scrutinul din 2009. Adevarul e ca lupta cu coruptia poate inregistra un succes insemnat doar daca exista vointa politica, daca o doresc cu adevarat guvernantii. Deci, cei care vor veni in 2009 la guvernare, in Parlament in special, trebuie sa ajunga acolo — acusi veti vedea cum o formulez — cu centrul responsabilitatii din creier inflamat. Adica, ei trebuie sa iasa din campania electorala cu capul vajaind de problema coruptiei, cu limba obosita de promisiuni ca se vor lupta cu acest flagel, cu solutii concrete in acest sens. Si, fie ei chiar profitori, oricum vor simti o obligativitate ceva mai mare de a interveni categoric in purificarea sistemului. Asadar, noi, simplii alegatori, cei constienti, trebuie sa ne mobilizam in a–i face pe politicieni sa se preocupe de lupta cu coruptia, sa caute solutii, sa actioneze, sa se manifeste mai cu responsabilitate. Noi suntem cei care putem crea agenda politica pentru 2009.
— Cand, totusi, ne–am putea debarasa de acest fenomen si de functionarii corupti?
— Niciodata. Definitiv nu ne vom debarasa niciodata. Putem doar ameliora intru catva situatia, putem diminua gradul de coruptie. Atat. Coruptie exista in fiecare tara, inclusiv in cele care finanteaza lupta cu coruptia la noi si ne arata cu degetul. Corupere exista chiar si in lumea animala. Da, da, chiar si acolo. Mai mult, la noi, in R. Moldova, ideea de corupere e alimentata de stereotipuri, de o mentalitate plamadita timp de secole. Din cele mai vechi timpuri, de cand suntem ba sub unii, ba sub altii, ne–am invatat sa dam daruri, sa luam daruri (atunci inca nu se spunea mita) si sa facem negot cu pamant, cu oameni, cu influenta, cu tot ce se putea si se poate. Asa am supravietuit sub vremuri grele. Si ceea ce ne–a ajutat sa supravietuim nu poate fi abandonat atat de simplu. Tinem aceasta deprindere pentru alte vremuri grele. Si cum pasim dintr–o vreme grea in alta… deprinderea e mereu reactivata.
— Cum se manifesta coruptia in invatamant?
— Asa cum eroziunea solului macina temeliile terenului arabil si ii saraceste pamantul, la fel si coruptia surpa temeliile economice ale statului si ii saraceste populatia. Daca exista coruptie si in invatamant, inseamna ca populatia este saracita si intelectual, si din punct de vedere al calitatii educatiei.
— Care, totusi, este cel mai corupt domeniu in R. Moldova?
— Nu am de unde sa stiu, nu am facut inspectii. Diferite sondaje arata diferite domenii. Dar de fapt nici nu conteaza care domeniu e mai mult sau mai putin corupt. Cand e afectat intreg organismul, se trateaza intreg organismul. Important e sa gasesti leacurile potrivite si un vraci bun. Poate se gaseste si una, si alta in 2009.
— In 2007 ai publicat o carte cu totul speciala, «Retorica in fata mortii». De ce te intereseaza acest subiect?
— Este o carte in care am descris cum au murit si ce–au spus inainte de moarte oamenii celebri. Sunt peste 800 de personalitati istorice, din toate timpurile, din toata lumea. Ideea de a face o asemenea culegere mi–a venit in 2001, eu fiind pasionat de aforisme si gandindu–ma ca ar fi interesant, dar poate ca si util din punct de vedere enciclopedic, sa caut care au fost ultimele cuvinte ale personalitatilor ilustre. Foarte repede mi–am dat seama ca nu poti scoate cuvintele muribunzilor din contextul circumstantelor mortii lor, nu le poti scoate din contextul istoric al timpului in care au trait. Si atunci am hotarat sa descriu si acele circumstante, si uneori chiar sa fac o prezentare succinta a epocii si a filosofiei acestor oameni. Astfel, am ajuns sa creez aceasta carte, in care oamenii celebri, felul de a fi al acestora este privit dintr–o alta perspectiva, din perspectiva mortii lor.
— Cum ai colectat acel consistent material, inclus in carte?
— Cartile se fac din carti, spunea Voltaire. Dupa acelasi principiu a fost creata si cartea mea. Culegerea pe care am publicat–o contine foarte mult material factologic, multe date, nume, detalii istorice si, in mod evident, a trebuit sa consult numeroase surse din care sa colectez informatia necesara. Pentru a descrie cat mai exact felul in care au plecat unele celebritati, am operat frecvent cu informatie de diferita origine si, atunci cand datele difereau, am prezentat mai multe versiuni ale mortii sau ale ultimelor cuvinte. Din biblioteci, din librarii, din internet — carti si articole, enciclopedii si memorii — au fost niste cautari care mi–au produs placere, o satisfactie intelectuala.
— Cand ajung tinerii sa se gandeasca si la moarte, nu doar la viata?
— Tinerii ajung sa se gandeasca la moarte in momentul in care incep sa se gandeasca foarte serios la viata, la rostul propriei existente. Cine suntem, pentru ce traim, cat traim, ce ramane in urma noastra? Acestea sunt intrebari existentiale si, mai devreme sau mai tarziu, fiecare si le formuleaza. Si cand ti le formulezi, nu ai cum sa eviti subiectul mortii. La drept vorbind, ma uimesc intrebarile de genul «Cum de te gandesti la moarte la o asemenea varsta?». Mai fireasca mi se pare intrebarea «Cum poate cineva sa nu se gandeasca la moarte?». Din momentul nasterii suntem muritori, moartea ne insoteste mereu, toata viata umblam la brat cu ea. Iar cand ne vine clipa, ne ia cu sine. Si anume gandul la moarte, in opinia mea, este cel mai mare stimulator al vietii. Gandul la moarte ne face sa cream, sa luptam, sa evoluam, sa ne perpetuam ca specie, ne face sa traim. Moartea este ceea ce da valoare vietii noastre. Pentru ca, ce–ar fi viata in lipsa mortii? O banalitate…
«In ceea ce tine de partide, multi intra acolo din nestire, iar apoi nu pot iesi de rusine»
— Descrie generatia ta…
— Ambitioasa, dar nerabdatoare in a–si atinge scopurile; inundata de informatie, dar superficiala in cunostinte; tot mai egoista, dar derutata in privinta propriei identitati; dornica sa mearga in pas cu moda, dar fara a sti sa creeze ea insasi tendinte; slugarnica printre straini, dar fudula printre ai sai. Este totusi generatia mea si sper foarte mult ca istoria i–a sortit sa joace un rol definitoriu, unul pozitiv in prezentul si in viitorul acestei tari.
— Ce faceai in 1989?
— Eram elev prin clasa a 3–a — a 4–a. Nu intelegeam prea bine ce se intampla, desi imi dadeam seama ca se intampla ceva important: din discutiile parintilor, din comportamentul maturilor, din vizualizarea coloanelor de oameni, care, in una din zile, am vazut cum siroiau in jos pe soseaua Hancesti din Chisinau, din audierea rafalelor de mitraliera si a strigatelor din centrul Bucurestiului, difuzate la radio. Prin 1989, pare–mi–se, inca se practica investirea in pionieri. Un coleg din clasele mai mari ne–a spus noua, proaspetilor veniti de la Memorial, ca in scurt timp ne vor «gatui» cravatele si vom dori sa ne debarasam de ele. Avusese dreptate.
— De ce te pasioneaza politica?
— Ma pasioneaza politica, pentru ca imi atinge doua strune ale fiintei, cele mai fundamentale — instinctele si intelectul. Omul, sau «animalul politic», cum ne–a clasat Aristotel, este programat genetic sa se preocupe de constructia ierarhiilor, in familie, in grup, in comunitate s.a.m.d. Instinctele de dominare si de supunere se activeaza de timpuriu in fiecare dintre noi, manifestandu–se din plin in cadrul activitatii politice. Tocmai de aceea, nu ne putem detasa definitiv de sfera influentelor si a intereselor politice. Cine zice ca e detasat, e pur si simplu intr–o masura mai mare guvernat de instinctul supunerii. Detasarea e specifica pentru femei, de exemplu. E o realitate genetica, place cuiva sau nu. Intelectual, politica atrage prin complexitatea formelor si a activitatilor sale. E ca jocul de sah. Doar ca e ceva palpabil, cu efecte reale, cu multe variabile, cu riscuri si oportunitati. Rational, te gandesti ce determina cursul istoriei. Iti dai seama ca il determina politicul si, iarasi rational, incepe sa te intereseze acest politic. Iata de ce politica ma pasioneaza pe mine si pe multi altii.
— Din ce cauza, astazi, nu mai esti in vreun partid politic?
— Nu fac parte din niciun partid, fiindca nu vreau sa ma compromit odata cu liderii acestora. In partide se actioneaza deseori impotriva unor principii si ai de ales: ramai sa tolerezi aceasta stare de lucruri sau pleci. Eu am plecat in 2005. Am plecat dupa accederea Blocului Moldova Democrata in Parlament. Eram unul dintre activistii acestuia. In fond, in ceea ce tine de partide, multi intra acolo din nestire, iar apoi nu pot iesi de rusine. Apoi, activitatea de partid are similitudini sectare. Sunt membri de partid care inceteaza sa priveasca real la lucruri, li se ingusteaza orizontul si parca le amorteste capacitatea de a analiza lucid si obiectiv evenimentele politice. Nu rareori, ei sunt nevoiti sa promoveze persoane sau idei cu care launtric nu sunt de acord, dar o fac din «datorie» si din solidaritate partinica. Eu prefer sa fiu liber in gandire, in comentarii si in actiuni.
— De obicei, prin campanile electorale, partidele declara ca le ofera tinerilor toate oportunitatile pentru a accede la guvernare, iar tinerii tot raman in afara proceselor de administrare a statului. Unde se rup aceste promisiuni ale guvernantilor?
— Politica e un lucru pragmatic, chiar daca unii o mai idealizeaza. Politicienii, mai ales in campaniile electorale, se axeaza pe cucerirea electoratului activ, pe cucerirea alegatorilor care merg sa voteze. Sunt tinerii alegatori activi? E o intrebare retorica, nu? Adevarul e ca investitiile electorale in tineri nu sunt foarte rentabile politic. Tu faci promisiuni electorale tinerilor, incerci sa–i motivezi cumva, sa–i mobilizezi, il faci pe dracu–n patru si afli, stupefiat, ca tinerii in ziua alegerilor stau cuminciori acasa, iar la sectiile de votare vin alte categorii de electorat, cu care a lucrat contracandidatul tau. Politicienii au priceput aceasta realitate si utilizeaza tinerii mai mult ca material protestatar, de strada. Au priceput acest lucru si tinerii si au devenit si mai reticenti fata de tot felul de promisiuni si invitatii. Se formeaza deci un fel de cerc vicios, bazat pe o neincredere reciproca. Solutia e una — tinerii trebuie sa fie reprezentati in listele electorale. Partidele trebuie sa arate in mod concret ca ii pretuiesc si sa–i plaseze pe cei mai merituosi pe locuri trecatoare. Tinerii nu voteaza vorbe si promisiuni, ci lideri carismatici si lucruri moderne. Tinerii se voteaza pe sine, voteaza alti tineri. Pentru Dorin Chirtoaca, de exemplu, multi tineri au votat din acest considerent — l–au vazut pe unul de–al lor.
— Spune–ne trei reguli pe care trebuie sa le cunoasca si sa le respecte in mod obligatoriu un politician.
— Sa fie consecvent in ceea ce spune si face; sa fie accesibil pentru oameni si sa invete sa comunice eficient cu ei; sa–si cultive o rezistenta, o imunitate fata de atacuri si fata de esecuri.
— Cine, dintre politicienii de la noi, respecta aceste reguli?
— Niciun politician. Aceste reguli le respecta doar oamenii politici. Sesizati diferenta? Politicienii, dupa cum spunea Churchill, sunt cei care se gandesc la alegerile viitoare, iar oamenii politici sunt cei care se gandesc la generatiile viitoare. Avem de astia? Daca–i identificati, probabil le sunt proprii si cele trei calitati despre care am vorbit.
— Aveti sau nu incredere in vreun politician din R. Moldova?
— Sunt vreo doi–trei, dar trebuie sa ma inteleg cu ei cat imi platesc daca le fac publicitate.
— Cine ar putea deveni presedintele R. Moldova in 2009?
— Presedintele R. Moldova trebuie sa fie ales prin vot direct, de catre toti cetatenii statului. Aceasta este convingerea mea. Daca ar fi sa se intample asa, presedinte ar deveni persoana care ar intruni simpatiile celor mai diferite categorii ale electoratului, deci o persoana echilibrata, dar si suficient de carismatica, o persoana care ar intruchipa ideea compromisului politic si al dialogului constructiv. In caz ca presedintele va fi iarasi ales de parlamentari, ne–am putea trezi in 2009 cu o «persoana comoda» in fruntea statului, cu un om care se va simti responsabil fata de fractiuni, nu fata de popor.
— Anul 2007 este considerat unul esuat pentru evolutia R. Moldova. Poate fi redresata aceasta situatie in 2008?
— Evolutia, de orice gen, nu cunoaste esecuri. Una din ipoteze spune ca si omul a aparut in urma unei erori, a unei mutatii in evolutia primatelor, dar noi iata ca ne consideram foarte evoluati. Asa e si in politica, un lucru care, pentru moment, ne stagneaza am putea sa descoperim ca a fost oportun, peste cativa ani. Nu vreau sa intru acum in detalii, dar lucrurile se misca inainte, poate mai incet decat ne–am dori. Evident, cu totii dorim ca istoria sa «explodeze» in timpul vietii noastre. In orice caz, anul 2008 mie imi pare ca va fi unul destul de tensionat, pentru ca va fi un an preelectoral, cand politicul autohton va intra intr–un fel de proces de fermentatie. Se vor produce evenimente curioase, veti vedea. Se vor produce evenimente importante si in vecinatatea noastra, dar si pe plan mondial. Iar valurile politice create pe alte meridiane vor clatina numaidecat barcuta noastra care se numeste R. Moldova. Sa speram ca ne vor clatina si ne vor misca intr–o directie potrivita.
«Opozitia de la noi se bate "cap in cap", spre deliciul si avantajul pcrm–ului»
— Ce ar fi trebuit sa inteleaga cetatenii R. Moldova din mesajul de revelion al presedintelui Vladimir Voronin?
— Am memorizat nu atat ce a vorbit seful statului, ci cum a vorbit. A fost un discurs flasc, deloc potrivit spiritului sarbatorilor si trecerii intr–un nou an. De regula, ceea ce se spune la noi de revelion nici nu este prea relevant. Texte scrise de consilieri, in care se face o retrospectiva plicticoasa si se traseaza niste perspective dubioase. Nu a fost nimic senzational. Nu si–a dat nimeni demisia, nu s–a anuntat intrarea in UE, nu s–au adus multumiri poporului, cum se mai intampla pe la vecini. Iar cetatenii, probabil, au inteles ca n–au inteles nimic.
— Ce ar trebui sa intreprinda opozitia noastra politica pentru a deveni credibila in fata electoratului?
— E o intrebare din domeniul consultantei politice, raspunsul la care ar necesita si multa analiza, si mult spatiu, si multa dorinta din partea mea. Ceea ce pot spune acum e ca opozitia a intreprins totul pentru a nu mai fi credibila in fata electoratului. Spusesem cu o alta ocazie ca guvernantii comunisti profita politic si electoral nu pentru ca ar fi buni, caci nu sunt, ci pentru ca nu au oponenti pe potriva, pentru ca electoratul nu le gaseste o alternativa destoinica, pentru ca opozitia de la noi se bate «cap in cap», spre deliciul si avantajul pcrm–ului. Are opozitia lideri credibili? Alegatorii pun accentul pe lideri, mai putin pe doctrine. Si eu consider ca e normal sa fie anume asa. In toate timpurile si in toate tarile politica a fost si este personificata. Oamenii cred in garantia oferita de lider, nu in cea oferita de doctrina. Pentru ca, stiti cum e cu doctrinele: intr–un domeniu e nevoie de abordare liberala, in altul de abordare social–democrata. E o incurcatura cu ele, dar un lider talentat stie sa le potriveasca. Asadar, oamenii doresc sa vada un lider credibil, in timp ce majoritatea partidelor din opozitie si–au afisat denumiri si principii doctrinare care mai de care mai sofisticate. Si considera ca daca poarta o eticheta europeana alegatorii ii vor aprecia ca atare. Ba bine ca nu. Vor avea izbanda doar acele formatiuni care vor afisa un lider potrivit. In 2005 o parte din ele au reusit sa se coaguleze in jurul lui Urechean, in 2009 insa, se pare ca opozitia va fi mult mai dispersata, riscand sa repete, in parte, esecul din 2001.
— Circa un milion de cetateni, ma refer la cei plecati la munca in strainatate, nu participa la alegeri. Cum se reflecta aceasta stare de fapt asupra rezultatelor electorale?
— Acesta e, intr–adevar, un factor deprimant pentru partidele din opozitie, fiindca mesajul electoral al fortelor democrate ii are ca tinta anume pe cei care constituie grosul populatiei plecate din tara. Pleaca multi oameni activi, multe persoane dotate, cu spirit civic dezvoltat, si acest lucru e o pierdere pentru republica, o pierdere inclusiv intelectuala, una demografica, de genofond, daca vreti. Paradoxul este ca, desi acei oameni au optiuni democrate, banii pe care ii trimit acasa protejeaza economia de default si, respectiv, Partidul Comunistilor de prabusire. Dar faptul ca statul e saracit de o parte a electoratului potential democrat n–ar trebui sa fie o scuza pentru opozitie. Nu din aceasta cauza pierde opozitia.
— Dupa mai multe luni de guvernare democratica la Chisinau, ce ne puteti spune despre efectele acesteia?
— Aproape despre fiecare guvernare, de aici sau de aiurea, democrata sau comunista, dupa primele cateva luni poti vorbi mai curand despre defecte, decat despre efecte. Rezultatele nu se vad imediat. De aceea, e cam timpuriu sa dam note, pentru ca noua conducere a capitalei se afla inca intr–o faza incipienta de organizare a activitatii urbei. Putem doar sa presupunem ca vor avea de trecut peste destule inconveniente, si nu doar pe motivul unor piedici administrative.
— Ce ne puteti spune despre planurile politice ale lui Marian Lupu?
— Din ceea ce se mai strecoara in presa, putem deduce ca dansul e montat pe ideea reformarii, a modernizarii pcrm–ului. Daca ii reuseste, are motive sa ramana acolo; daca «garda veche» se incapataneaza, Lupu va trebui sa se retraga. Plecarea lui din pcrm ar reprezenta un gest politic emblematic din mai multe privinte: omul ar demonstra ca are caracter, pcrm–ul va suporta o prima lovitura simtitoare din interior, iar pe esichierul autohton va aparea un important actor politic. Sa vedem.
— Dar despre patriotismul (tema preferata) lui Vasile Tarlev?
— Patriotismul este o stare de spirit care, sunt de acord, trebuie readusa in lista de capatai a valorilor noastre. Si nu va fi usor. Tema au devalorizat–o diversi patri[h]oti, s–a promovat si se mai promoveaza un fel de «patriotism de anticamera», se mai castiga bani si voturi pe baza apelurilor patriotice. E simplu sa lansezi indemnul «Sa fiti patrioti!» din fotoliul de prim–ministru, dar asemenea cuvinte trebuie sa aiba si o acoperire, trebuie sa fie fundamentate. Oamenii sunt derutati, ei nu stiu in ce sa mai creada, ce sa mai pretuiasca, ce e drept si ce nu. Patriotismul incepe de la respectul fata de tara ta, iar respectul il impun traditiile, istoria, limba, identitatea, cultura, realizarile sportive si stiintifice, o conducere inteleapta. Ce avem din toate astea? Ce avem? Istoria, limba si identitatea sunt jertfite intereselor politice de conjunctura si unor «proiecte» halucinante; cultura, stiinta, sportul sunt in rol de cenusareasa, intr–o stare deplorabila; iar despre «intelepciunea» conducerii nici nu discutam. Pai, in asemenea situatie, din ce sa se alimenteze patriotismul oamenilor? Din apeluri gratuite de genul «Sa fiti patrioti!»? Oamenii inca, bravo lor, continua sa isi iubeasca tara. Dar nu datorita, ci in pofida actiunilor guvernantilor.
«Daca exista coruptie si in invatamant, inseamna ca populatia este saracita si intelectual»
— Institutiile internationale investesc in combaterea coruptiei din R. Moldova. Cat de eficienta este aceasta lupta?
— Stiti cum se mai intampla uneori — investesti in combaterea coruptiei dintr–un domeniu si te pomenesti ca ai creat un nou domeniu corupt. Nu fac nicio aluzie. Zic si eu asa, de dragul zisului. Ar fi mai multe idei in privinta eficientizarii luptei cu coruptia. O idee este ca tema luptei cu coruptia sa fie una prioritara in agenda politica din scrutinul din 2009. Adevarul e ca lupta cu coruptia poate inregistra un succes insemnat doar daca exista vointa politica, daca o doresc cu adevarat guvernantii. Deci, cei care vor veni in 2009 la guvernare, in Parlament in special, trebuie sa ajunga acolo — acusi veti vedea cum o formulez — cu centrul responsabilitatii din creier inflamat. Adica, ei trebuie sa iasa din campania electorala cu capul vajaind de problema coruptiei, cu limba obosita de promisiuni ca se vor lupta cu acest flagel, cu solutii concrete in acest sens. Si, fie ei chiar profitori, oricum vor simti o obligativitate ceva mai mare de a interveni categoric in purificarea sistemului. Asadar, noi, simplii alegatori, cei constienti, trebuie sa ne mobilizam in a–i face pe politicieni sa se preocupe de lupta cu coruptia, sa caute solutii, sa actioneze, sa se manifeste mai cu responsabilitate. Noi suntem cei care putem crea agenda politica pentru 2009.
— Cand, totusi, ne–am putea debarasa de acest fenomen si de functionarii corupti?
— Niciodata. Definitiv nu ne vom debarasa niciodata. Putem doar ameliora intru catva situatia, putem diminua gradul de coruptie. Atat. Coruptie exista in fiecare tara, inclusiv in cele care finanteaza lupta cu coruptia la noi si ne arata cu degetul. Corupere exista chiar si in lumea animala. Da, da, chiar si acolo. Mai mult, la noi, in R. Moldova, ideea de corupere e alimentata de stereotipuri, de o mentalitate plamadita timp de secole. Din cele mai vechi timpuri, de cand suntem ba sub unii, ba sub altii, ne–am invatat sa dam daruri, sa luam daruri (atunci inca nu se spunea mita) si sa facem negot cu pamant, cu oameni, cu influenta, cu tot ce se putea si se poate. Asa am supravietuit sub vremuri grele. Si ceea ce ne–a ajutat sa supravietuim nu poate fi abandonat atat de simplu. Tinem aceasta deprindere pentru alte vremuri grele. Si cum pasim dintr–o vreme grea in alta… deprinderea e mereu reactivata.
— Cum se manifesta coruptia in invatamant?
— Asa cum eroziunea solului macina temeliile terenului arabil si ii saraceste pamantul, la fel si coruptia surpa temeliile economice ale statului si ii saraceste populatia. Daca exista coruptie si in invatamant, inseamna ca populatia este saracita si intelectual, si din punct de vedere al calitatii educatiei.
— Care, totusi, este cel mai corupt domeniu in R. Moldova?
— Nu am de unde sa stiu, nu am facut inspectii. Diferite sondaje arata diferite domenii. Dar de fapt nici nu conteaza care domeniu e mai mult sau mai putin corupt. Cand e afectat intreg organismul, se trateaza intreg organismul. Important e sa gasesti leacurile potrivite si un vraci bun. Poate se gaseste si una, si alta in 2009.
RM şi călugăriţa
Ne-am obişnuit să pronunţăm cuvintele „stat civilizat”, „stat de drept”, „societate civilă”, „drepturile omului” aproape cu acelaşi automatism cu care mai înainte spuneam „stat socialist”, „centralism democratic”, „comunism”, „viitorul luminos al omenirii”... În realitate, distanţa de la statul RM actual până la un stat de drept e cam aceeaşi care a fost de la
„socialismul dezvoltat” până la „comunism”. În orice caz, mult mai departe decât ni se pare uneori. Dacă societatea moldovenească ar fi atât de sănătoasă precum se crede, ea ar trebui să se cutremure de modul în care au fost expulzaţi din RM cei patru preoţi şi o călugăriţă - cetăţeni ai României, să se cutremure şi să sară în apărarea lor. Dacă RM ar fi un stat civilizat, de drept, care tinde să se integreze în UE, cum se pretinde, toate instituţiile sale ar trebui să se pună în mişcare la ştirea expulzării unui grup de cetăţeni sub pretextul nerespectării legilor de şedere în RM. Când s-au mai operat
asemenea expulzări? Fiindcă vine imediat după surprinzătorul scandal declanşat de Patriarhia Rusiei (asistată de guvernarea comunistă), în legătură cu reactivarea episcopiilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei, o asemenea acţiune a poliţiei ar fi trebuit pornită cu mare precauţie şi organele de drept ar trebui să verifice acum dacă buchea şi spiritul legii au fost respectate întru totul.
Un stat de drept se deosebeşte de un stat comunist prin modul în care tratează individul. Pedeapsa colectivă ne readuce în comunism. Faptul că Patriarhului Aleksii nu i-a plăcut decizia Patriarhului Daniel, nu îi priveşte deloc pe cetăţenii români care lucrează în RM şi nici pe poliţiştii noştri.
Dacă preoţii respectivi au putut activa până acuma, de ce nu ar putea şi de acum înainte? Organele de drept păstrează tăcerea. Nu se spune care legi concrete şi în ce mod au fost încălcate în acest caz. Şi de ce sunt expulzaţi în perioada Crăciunului? Ca să simtă mai bine efectul „justiţiei” moldoveneşti? Dacă statului comunist numit Republica Moldova nu-i pasă de nişte preoţi ai unei Mitropolii „duşmănoase”, să se fi gândit măcar la enoriaşii acestora care sunt cetăţeni de-ai „noştri”. În loc să sărbătorească, ei sunt puşi acum pe drumuri, cerând să li se facă dreptate preoţilor.
Toată lumea îşi dă seama că poliţia execută o comandă care poate veni de la o singură persoană. Toţi apărătorii drepturilor omului ştiu cu siguranţă că celor patru preoţi şi călugăriţei (de ce nu se comunică numele lor?) li se dă cu piciorul pentru simplul
fapt că preşedintelui PCRM (Voronin însuşi a spus că nu este preşedintele tuturor moldovenilor) i-a venit să se răzbune pe România „imperialistă”. Nimeni, nici la Chişinău, nici la Strasbourg sau Bruxelles, nu are dubii că suntem martorii unui nou
dezmăţ autoritarist, că e vorba despre o agonie de după agonie a unui preşedinte cu ambiţii de prim-secretar, în lipsa unei elementare omenii şi a unui bun-simţ.
Obişnuit să trateze pe oameni ca pe „omletă”, cum să se gândească preşedintele PCRM la demnitatea şi sentimentele unei călugăriţe? Dar statul RM, societatea moldovenească au această obligaţie.
„socialismul dezvoltat” până la „comunism”. În orice caz, mult mai departe decât ni se pare uneori. Dacă societatea moldovenească ar fi atât de sănătoasă precum se crede, ea ar trebui să se cutremure de modul în care au fost expulzaţi din RM cei patru preoţi şi o călugăriţă - cetăţeni ai României, să se cutremure şi să sară în apărarea lor. Dacă RM ar fi un stat civilizat, de drept, care tinde să se integreze în UE, cum se pretinde, toate instituţiile sale ar trebui să se pună în mişcare la ştirea expulzării unui grup de cetăţeni sub pretextul nerespectării legilor de şedere în RM. Când s-au mai operat
asemenea expulzări? Fiindcă vine imediat după surprinzătorul scandal declanşat de Patriarhia Rusiei (asistată de guvernarea comunistă), în legătură cu reactivarea episcopiilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei, o asemenea acţiune a poliţiei ar fi trebuit pornită cu mare precauţie şi organele de drept ar trebui să verifice acum dacă buchea şi spiritul legii au fost respectate întru totul.
Un stat de drept se deosebeşte de un stat comunist prin modul în care tratează individul. Pedeapsa colectivă ne readuce în comunism. Faptul că Patriarhului Aleksii nu i-a plăcut decizia Patriarhului Daniel, nu îi priveşte deloc pe cetăţenii români care lucrează în RM şi nici pe poliţiştii noştri.
Dacă preoţii respectivi au putut activa până acuma, de ce nu ar putea şi de acum înainte? Organele de drept păstrează tăcerea. Nu se spune care legi concrete şi în ce mod au fost încălcate în acest caz. Şi de ce sunt expulzaţi în perioada Crăciunului? Ca să simtă mai bine efectul „justiţiei” moldoveneşti? Dacă statului comunist numit Republica Moldova nu-i pasă de nişte preoţi ai unei Mitropolii „duşmănoase”, să se fi gândit măcar la enoriaşii acestora care sunt cetăţeni de-ai „noştri”. În loc să sărbătorească, ei sunt puşi acum pe drumuri, cerând să li se facă dreptate preoţilor.
Toată lumea îşi dă seama că poliţia execută o comandă care poate veni de la o singură persoană. Toţi apărătorii drepturilor omului ştiu cu siguranţă că celor patru preoţi şi călugăriţei (de ce nu se comunică numele lor?) li se dă cu piciorul pentru simplul
fapt că preşedintelui PCRM (Voronin însuşi a spus că nu este preşedintele tuturor moldovenilor) i-a venit să se răzbune pe România „imperialistă”. Nimeni, nici la Chişinău, nici la Strasbourg sau Bruxelles, nu are dubii că suntem martorii unui nou
dezmăţ autoritarist, că e vorba despre o agonie de după agonie a unui preşedinte cu ambiţii de prim-secretar, în lipsa unei elementare omenii şi a unui bun-simţ.
Obişnuit să trateze pe oameni ca pe „omletă”, cum să se gândească preşedintele PCRM la demnitatea şi sentimentele unei călugăriţe? Dar statul RM, societatea moldovenească au această obligaţie.
Bush asmute soimii impotriva Teheranului
Presedintele SUA cere statelor Golfului sa stranga randurile impotriva Iranului, principalul promotor al terorismului in lume.
Presedintele american George W. Bush s-a adresat direct, ieri, poporului iranian, lansand un atac extrem de dur la adresa autoritatilor de la Teheran. „Aveti dreptul sa traiti sub un regim care va asculta cererile”, a spus raspicat seful Casei Albe in discursul rostit la Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite, stat aliat al SUA, dar si unul dintre principalii parteneri comerciali ai Iranului, releva AFP.
Aflat intr-un turneu in regiunea Golfului, a carui ultima etapa se va derula astazi in Arabia Saudita, George W. Bush a facut apel catre regimul de la Teheran sa tina seama de doleantele poporului iranian si sa dea socoteala acestuia. Totodata, presedintele Statelor Unite a acuzat Iranul ca reprezinta o reala amenintare la adresa securitatii mondiale. „Iranul este in prezent principalul stat care promoveaza terorismul in lume”, a afirmat acesta.
Bush a declarat ca regimul de la Teheran finanteaza activitatile extremistilor teroristi, submineaza pacea din Liban, furnizeaza arme talibanilor din Afganistan si cauta sa intimideze tarile vecine prin retorica sa alarmista, sfidand, astfel, rezolutiile Natiunilor Unite.
Alianta impotriva Teheranului
In acest context, George W. Bush a lansat un apel la solidaritate intre tara sa si statele arabe pentru a face fata acestui pericol „inainte de a fi prea tarziu”. „Va veni ziua in care poporul iranian va avea un guvern care va imbratisa cauza libertatii si a justitiei. (...) Atunci, nu veti avea un prieten mai bun decat Statele Unite”, le-a mai spus George W. Bush iranienilor.
Tonul extrem de dur la adresa regimului Teheran a fost adoptat de presedintele SUA inca de la inceputul turneului sau in Orientul Mijlociu. Mesajul adresat direct iranienilor a fost asteptat cu mult interes, mai ales ca a fost anuntat din timp de Casa Alba si a venit in contextul escaladarii tensiunilor dintre Statele Unite si Iran din cauza incidentului naval petrecut la 6 ianuarie in stramtoarea Ormuz.
Potrivit oficialilor americani, Iranul ar fi amenintat ca va arunca in aer navele americane. Amenintarea a fost considerata extrem de serioasa de marinarii americani, dupa cum i-a explicat viceamiralul Kevin Cosgriff, comandantul Flotei a V-a, presedintelui SUA, care le-a facut o vizita marinarilor americani.
MAIMUTA FILIPINEZA
Farsa cu implicatii majore
Mesajul audio care ameninta cu aruncarea in aer a navelor americane ar putea fi insa farsa unei persoane care s-a amuzat perturband comunicatiile intre nave, cunoscuta sub numele de „Filipino Monkey” („maimuta filipineza”), a relatat „Navy Times”, preluata de AFP.
Pentagonul a difuzat, vineri, o inregistrare de 36 de minute care infatisa imagini din cursul incidentului, dar nu includea mesajul care ameninta cu „aruncarea in aer in cateva minute” a navelor americane, mentionat anterior de SUA. Joi, marina americana recunoscuse ca este „imposibil de stiut” daca amenintarea a provenit de la navele iraniene.
Mai multi specialisti din cadrul marinei, intervievati de „Navy Times”, au emis ipoteza ca mesajul l-ar putea avea ca sursa pe „Filipino Monkey”. Aceasta denumire se refera la una sau mai multe persoane care si-au facut un obicei din a intercepta conversatiile pe unde radio dintre nave pentru a interveni apoi proferand insulte.
Presedintele american George W. Bush s-a adresat direct, ieri, poporului iranian, lansand un atac extrem de dur la adresa autoritatilor de la Teheran. „Aveti dreptul sa traiti sub un regim care va asculta cererile”, a spus raspicat seful Casei Albe in discursul rostit la Abu Dhabi, capitala Emiratelor Arabe Unite, stat aliat al SUA, dar si unul dintre principalii parteneri comerciali ai Iranului, releva AFP.
Aflat intr-un turneu in regiunea Golfului, a carui ultima etapa se va derula astazi in Arabia Saudita, George W. Bush a facut apel catre regimul de la Teheran sa tina seama de doleantele poporului iranian si sa dea socoteala acestuia. Totodata, presedintele Statelor Unite a acuzat Iranul ca reprezinta o reala amenintare la adresa securitatii mondiale. „Iranul este in prezent principalul stat care promoveaza terorismul in lume”, a afirmat acesta.
Bush a declarat ca regimul de la Teheran finanteaza activitatile extremistilor teroristi, submineaza pacea din Liban, furnizeaza arme talibanilor din Afganistan si cauta sa intimideze tarile vecine prin retorica sa alarmista, sfidand, astfel, rezolutiile Natiunilor Unite.
Alianta impotriva Teheranului
In acest context, George W. Bush a lansat un apel la solidaritate intre tara sa si statele arabe pentru a face fata acestui pericol „inainte de a fi prea tarziu”. „Va veni ziua in care poporul iranian va avea un guvern care va imbratisa cauza libertatii si a justitiei. (...) Atunci, nu veti avea un prieten mai bun decat Statele Unite”, le-a mai spus George W. Bush iranienilor.
Tonul extrem de dur la adresa regimului Teheran a fost adoptat de presedintele SUA inca de la inceputul turneului sau in Orientul Mijlociu. Mesajul adresat direct iranienilor a fost asteptat cu mult interes, mai ales ca a fost anuntat din timp de Casa Alba si a venit in contextul escaladarii tensiunilor dintre Statele Unite si Iran din cauza incidentului naval petrecut la 6 ianuarie in stramtoarea Ormuz.
Potrivit oficialilor americani, Iranul ar fi amenintat ca va arunca in aer navele americane. Amenintarea a fost considerata extrem de serioasa de marinarii americani, dupa cum i-a explicat viceamiralul Kevin Cosgriff, comandantul Flotei a V-a, presedintelui SUA, care le-a facut o vizita marinarilor americani.
MAIMUTA FILIPINEZA
Farsa cu implicatii majore
Mesajul audio care ameninta cu aruncarea in aer a navelor americane ar putea fi insa farsa unei persoane care s-a amuzat perturband comunicatiile intre nave, cunoscuta sub numele de „Filipino Monkey” („maimuta filipineza”), a relatat „Navy Times”, preluata de AFP.
Pentagonul a difuzat, vineri, o inregistrare de 36 de minute care infatisa imagini din cursul incidentului, dar nu includea mesajul care ameninta cu „aruncarea in aer in cateva minute” a navelor americane, mentionat anterior de SUA. Joi, marina americana recunoscuse ca este „imposibil de stiut” daca amenintarea a provenit de la navele iraniene.
Mai multi specialisti din cadrul marinei, intervievati de „Navy Times”, au emis ipoteza ca mesajul l-ar putea avea ca sursa pe „Filipino Monkey”. Aceasta denumire se refera la una sau mai multe persoane care si-au facut un obicei din a intercepta conversatiile pe unde radio dintre nave pentru a interveni apoi proferand insulte.
Ferme de ostatici distruse. Armata SUA a bombardat cartierul general al clanului Al-Giuburi
rmata americana a „curatat“, saptamana trecuta, zona Arab Giubur, din sudul capitalei irakiene Bagdad, avand ca tinta grupurile insurgente sunite care organizeaza atacuri teroriste si rapiri. De zona respectiva este legat clanul Al-Giuburi, implicat in rapirea celor trei jurnalisti romani in 2005 – Ovidiu Ohanesian, Marie Jeanne Ion si Sorin Miscoci. Ibrahim al Giuburi, cumnatul lui Muhammad Munaf, este inculpat alaturi de acesta in procesul rapirii. In 2006, a fost arestat Muntasir al-Giuburi, seful organizatiei Ansar-al-Sunnah, al carei nume a fost folosit in mesajele date din al doilea amplasament folosit in 2005.
Surse din presa americana si israeliana afirma ca bombardierele SUA au aruncat aproximativ 20 de tone de bombe intr-un atac de 10 minute desfasurat joi. Acesta este unul dintre cele mai violente atacuri aeriene de la ocuparea Irakului, in 2003, si aminteste de tactica „soc si groaza“, potrivit „Washington Post“. Surse militare citate de agentia Debka afirma ca zona bombardata este controlata de puternicul clan Giuburi, care este implicat in insurgenta sunita, incercand, totodata, sa se pastreze independenta de structurile Al-Qaida.
Au fost folosite doua bombardiere B1 si patru aparate de vanatoare F16, fiind lovite peste 40 de tinte. „Fiecare bombardier a trecut de cate doua ori, iar aparatele F16 au urmat pentru a completa formatia“, potrivit unui comunicat al Pentagonului. Dupa bombardament, militarii americani si irakieni au intervenit pentru a securiza zona, intampinand rezistenta doar la inceput. Un ofiter irakian, citat de Associated Press, a declarat ca soldatii au gasit doua case folosite pentru torturarea celor rapiti si ca au arestat 12 suspecti. Zona Arab Giubur se intinde de-a lungul raului Tigru si cuprinde ferme, pasuni si plantatii de palmieri.
Refuzul clanului
Bombardamentul de joi face parte din operatiunea „Phantom Phoenix“, aflata in desfasurare, al carei scop este oprirea noului val de atacuri, atentate si rapiri organizate de insurgentii suniti si de Al-Qaida. Cea mai importanta misiune este oprirea atacurilor impotriva liderilor suniti care au acceptat sa colaboreze cu fortele SUA pentru indepartarea Al-Qaida. Clanul Al-Giuburi a refuzat sa fie parte a proiectului denumit „Sahwa-Awakening Councils“, in care au fost recrutati peste 70.000 de suniti din toate regiunile Irakului. Tactica SUA este parte a planului de intarire a prezentei militare de anul trecut, cand peste 30.000 de militari au fost adusi in zona Bagdadului. Aceasta miscare i-a impins pe insurgentii irakieni si pe luptatorii Al-Qaida inspre nord – Diyala si Mosul, dar si inspre sud – Arab Giubur.
O parte din fortele suplimentare a fost retrasa deja, retragerea urmand a fi completa pana in iunie. 2008 este an electoral in SUA, asa ca scaderea numarului de militari este explicabila din punct de vedere politic. Din punct de vedere militar, SUA se pare ca vor sa foloseasca acesti militari pentru ca, pana in iunie, sa slabeasca structurile Al-Qaida.
Surse din presa americana si israeliana afirma ca bombardierele SUA au aruncat aproximativ 20 de tone de bombe intr-un atac de 10 minute desfasurat joi. Acesta este unul dintre cele mai violente atacuri aeriene de la ocuparea Irakului, in 2003, si aminteste de tactica „soc si groaza“, potrivit „Washington Post“. Surse militare citate de agentia Debka afirma ca zona bombardata este controlata de puternicul clan Giuburi, care este implicat in insurgenta sunita, incercand, totodata, sa se pastreze independenta de structurile Al-Qaida.
Au fost folosite doua bombardiere B1 si patru aparate de vanatoare F16, fiind lovite peste 40 de tinte. „Fiecare bombardier a trecut de cate doua ori, iar aparatele F16 au urmat pentru a completa formatia“, potrivit unui comunicat al Pentagonului. Dupa bombardament, militarii americani si irakieni au intervenit pentru a securiza zona, intampinand rezistenta doar la inceput. Un ofiter irakian, citat de Associated Press, a declarat ca soldatii au gasit doua case folosite pentru torturarea celor rapiti si ca au arestat 12 suspecti. Zona Arab Giubur se intinde de-a lungul raului Tigru si cuprinde ferme, pasuni si plantatii de palmieri.
Refuzul clanului
Bombardamentul de joi face parte din operatiunea „Phantom Phoenix“, aflata in desfasurare, al carei scop este oprirea noului val de atacuri, atentate si rapiri organizate de insurgentii suniti si de Al-Qaida. Cea mai importanta misiune este oprirea atacurilor impotriva liderilor suniti care au acceptat sa colaboreze cu fortele SUA pentru indepartarea Al-Qaida. Clanul Al-Giuburi a refuzat sa fie parte a proiectului denumit „Sahwa-Awakening Councils“, in care au fost recrutati peste 70.000 de suniti din toate regiunile Irakului. Tactica SUA este parte a planului de intarire a prezentei militare de anul trecut, cand peste 30.000 de militari au fost adusi in zona Bagdadului. Aceasta miscare i-a impins pe insurgentii irakieni si pe luptatorii Al-Qaida inspre nord – Diyala si Mosul, dar si inspre sud – Arab Giubur.
O parte din fortele suplimentare a fost retrasa deja, retragerea urmand a fi completa pana in iunie. 2008 este an electoral in SUA, asa ca scaderea numarului de militari este explicabila din punct de vedere politic. Din punct de vedere militar, SUA se pare ca vor sa foloseasca acesti militari pentru ca, pana in iunie, sa slabeasca structurile Al-Qaida.
Democraţii sunt din nou „pe val“ în SUA
Mai mult de jumătate din americani îşi doresc ca noul ocupant al Casei Albe să nu fie un republican
Candidaţii democraţi Barack Obama şi Hillary Clinton pot învinge orice candidat republican la alegerile prezidenţiale din 4 noiembrie, arată un sondaj comandat de CNN.
Republicanii vor avea serios de furcă anul acesta în cursa finală pentru Casa Albă. Potrivit unui sondaj CNN, atât Clinton, cât şi Obama au câte un avantaj de cel puţin 10% în faţa republicanilor Mitt Romney, Rudy Giuliani şi Mike Huckabee.
Amândoi ar obţine peste 50% din voturi în faţa fiecăruia dintre republicanii menţionaţi, în confruntarea din noiembrie. Candidatul republican care s-ar apropia cel mai mult de favoriţii democraţi este senatorul de Arizona, John McCain, care ar primi 48% din voturi într-o competiţie directă cu doamna Clinton (50%) şi Obama (49%).
Proporţia celor care afirmă că o vor vota categoric pe Clinton dacă va obţine învestitura democrată este de 37%, faţă de 30% care spun că îl vor vota pe Obama. În cazul republicanilor, McCain conduce cu 35% la categoria celor care îl vor vota în cazul în care ar obţine învestitura. Mit Romeny are motive să fie alarmat, în condiţiile în care circa 62% din alegători au declarat că nu îl vor vota în niciun caz la alegerile generale, faţă de 13% care afirmă contrariul.
Peste jumătate (55%) au spus că nu îl vor vota pe Giuliani, iar 52% au spus acelaşi lucru despre Huckabee. Sondajul, dat publicităţii sâmbătă, a fost realizat telefonic pe un eşantion de 1.033 de americani, în 9 şi 10 ianuarie, având o marjă de eroare de 3-3,5%.
Problematica legată de economie joacă un rol din ce în ce mai important în discursurile candidaţilor la prezidenţiale, în contextul în care faptul că SUA trec printr-o perioadă de recesiune nu mai e o noutate pentru nimeni. Atât republicanii, cât şi democraţii nu contenesc în a-şi lăuda programele fiscale şi de asigurări de sănătate. Ei promovează în special reducerea impozitelor iniţiată de Administraţia Bush.
Alegătorii, interesaţi de soarta economiei
Datele oferite la sfârşitul săptămânii trecute de "Washington Post" arată că peste un sfert din alegătorii democraţi şi peste o cincime din republicani plasează economia în fruntea preocupărilor lor. Hillary Clinton a prezentat vineri un plan de relansare economică estimat la 70 miliarde de dolari, care ar veni în ajutorul celor 37 de milioane de cămine afectate de creşterea preţului energiei, dar şi al "miilor" de familii ameninţate de criza creditelor imobiliare, care riscă să rămână fără un acoperiş deasupra capetelor.
Candidaţii democraţi Barack Obama şi Hillary Clinton pot învinge orice candidat republican la alegerile prezidenţiale din 4 noiembrie, arată un sondaj comandat de CNN.
Republicanii vor avea serios de furcă anul acesta în cursa finală pentru Casa Albă. Potrivit unui sondaj CNN, atât Clinton, cât şi Obama au câte un avantaj de cel puţin 10% în faţa republicanilor Mitt Romney, Rudy Giuliani şi Mike Huckabee.
Amândoi ar obţine peste 50% din voturi în faţa fiecăruia dintre republicanii menţionaţi, în confruntarea din noiembrie. Candidatul republican care s-ar apropia cel mai mult de favoriţii democraţi este senatorul de Arizona, John McCain, care ar primi 48% din voturi într-o competiţie directă cu doamna Clinton (50%) şi Obama (49%).
Proporţia celor care afirmă că o vor vota categoric pe Clinton dacă va obţine învestitura democrată este de 37%, faţă de 30% care spun că îl vor vota pe Obama. În cazul republicanilor, McCain conduce cu 35% la categoria celor care îl vor vota în cazul în care ar obţine învestitura. Mit Romeny are motive să fie alarmat, în condiţiile în care circa 62% din alegători au declarat că nu îl vor vota în niciun caz la alegerile generale, faţă de 13% care afirmă contrariul.
Peste jumătate (55%) au spus că nu îl vor vota pe Giuliani, iar 52% au spus acelaşi lucru despre Huckabee. Sondajul, dat publicităţii sâmbătă, a fost realizat telefonic pe un eşantion de 1.033 de americani, în 9 şi 10 ianuarie, având o marjă de eroare de 3-3,5%.
Problematica legată de economie joacă un rol din ce în ce mai important în discursurile candidaţilor la prezidenţiale, în contextul în care faptul că SUA trec printr-o perioadă de recesiune nu mai e o noutate pentru nimeni. Atât republicanii, cât şi democraţii nu contenesc în a-şi lăuda programele fiscale şi de asigurări de sănătate. Ei promovează în special reducerea impozitelor iniţiată de Administraţia Bush.
Alegătorii, interesaţi de soarta economiei
Datele oferite la sfârşitul săptămânii trecute de "Washington Post" arată că peste un sfert din alegătorii democraţi şi peste o cincime din republicani plasează economia în fruntea preocupărilor lor. Hillary Clinton a prezentat vineri un plan de relansare economică estimat la 70 miliarde de dolari, care ar veni în ajutorul celor 37 de milioane de cămine afectate de creşterea preţului energiei, dar şi al "miilor" de familii ameninţate de criza creditelor imobiliare, care riscă să rămână fără un acoperiş deasupra capetelor.
Decizii NATO la Bucuresti
Extinderea NATO, situatia din Afganistan si Kosovo, evolutia Fortei de raspuns a NATO, revenirea Frantei in structura militara integrata, sunt numai cateva dintre temele majore care vor fi abordate la summit-ul Aliantei de la Bucuresti, informeaza Mediafax. Croatia, Macedonia si Albania aspira la statutul de tari membre NATO si au cele mai multe sanse de a deveni eligibile la summitul de la Bucuresti. In declaratia publicata din noiembrie 2006, la incheierea summitului de la Riga, liderii statelor NATO afirmau ferm ca: "la viitorul nostru summit, in 2008, Alianta intentioneaza sa lanseze noi invitatii pentru tari care indeplinesc normele, bazate pe performanta, ale NATO si care sunt capabile sa participe la asigurarea securitatii si stabilitatii euroatlantice".
Dezacorduri
Statele Unite agreeaza ideea primirii in grup a celor trei state. In aprilie 2007, presedintele George W. Bush a promulgat chiar o lege care autorizeaza acordarea de asistenta catre Albania, Croatia, Macedonia, dar si Ucraina si Georgia. Casa Alba a anuntat ca actul normativ faciliteaza admiterea de noi state in cadrul NATO. Astfel, legea, promulgata de catre Bush, "reafirma sustinerea in vederea continuarii extinderii Aliantei Nord-Atlantice". Mai mult, textul promulgat autorizeaza, pentru anul fiscal 2008, adoptarea unor credite pentru anumite programe de asistenta militara in favoarea acestor tari. Entuziasmul american nu este insa impartasit de toti aliatii europeni. Atena, de pilda, a anuntat ca va bloca aderarea Macedoniei la Alianta Nord-Atlantica, cu ocazia summitului NATO din aprilie, daca fosta republica iugoslava nu va rezolva problema denumirii, numele acestei tari constituind o problema de politica externa sensibila in Grecia.
Interventie in Kosovo
NATO conduce KFOR, forta responsabila cu mentinerea pacii in Kosovo, formata de 16.500 de soldati, din 38 de tari. Populatia majoritar albaneza din Kosovo intentioneaza sa isi proclame unilateral independenta de Serbia in cateva saptamani, existand posibilitatea ca Uniunea Europeana, Statele Unite si alte tari sa recunoasca noul stat. La 29 iunie 2007, Jaap de Hoop Scheffer a declarat ca NATO este un garant al pacii in provincia Kosovo. "Nimeni nu trebuie sa aiba iluzia ca situatia ar putea fi schimbata prin violenta". Secretarul general al NATO s-a declarat convins ca propunerea ca provincia Kosovo sa primeasca o independenta sub supraveghere internationala este "echilibrata si ferma" si a avertizat in privinta unei intarzieri a definirii statutului provinciei. Mai mult, el a subliniat ca principala problema a Balcanilor in acest moment este Kosovo.
Serbia a anuntat in decembrie ca va respinge orice oferta de aderare la Uniunea Europeana sau NATO daca aceste organizatii recunosc provincia separatista Kosovo ca stat independent. Parlamentul sarb a aprobat o rezolutie care precizeaza ca Serbia nu va semna nici un tratat care nu ii recunoaste integritatea teritoriala si suveranitatea sa asupra Kosovo. Rezolutia a fost sprijinita de presedintele Boris Tadici si premierul Voislav Kostunita, liderii celor mai mari doua partide din coalitia de centru-dreapta aflata la guvernare, precum si de radicalii ultranationalisti si de socialistii din opozitie. Daca trupele de mentinere a pacii din cadrul NATO nu reusesc sa protejeze minoritatea sarba din Kosovo, "armata sarba este pregatita", a declarat Tadici in Parlament.
Situatia din Afganistan
Forta Internationala de Asistenta pentru Securitate din Afganistan (ISAF), aflata sub comandament NATO, reuneste aproximativ 40.000 de soldati straini, dintre care 26.000 sunt americani, si ajuta Guvernul lui Hamid Karzai sa combata o insurectie a talibanilor, alungati de la putere in 2001 de o coalitie condusa de Statele Unite. Anul 2007 a fost cel mai sangeros inregistrat in Afganistan de la inlaturarea regimului talibanilor, cu peste 140 de atentate sinucigase comise pana la jumatatea lunii decembrie si mai mult de 6.000 de victime. Pierderile s-au ridicat si in randurile celor 60.000 de militari straini, in principal americani, care sustin Guvernul lui Hamid Karzai si procesul de creare a fortelor armate ale acestuia. In 2007, au murit 220 de militari straini, majoritatea in operatiuni de lupta, fata de 191 de victime in 2006. In aceste conditii, Administratia americana si NATO au inceput deja o revizuire a intregii misiuni a fortelor internationale din Afganistan, atat in ceea ce priveste securitatea si combaterea terorismului, cat si consolidarea politica si dezvoltarea economica a tarii.
Dezacorduri
Statele Unite agreeaza ideea primirii in grup a celor trei state. In aprilie 2007, presedintele George W. Bush a promulgat chiar o lege care autorizeaza acordarea de asistenta catre Albania, Croatia, Macedonia, dar si Ucraina si Georgia. Casa Alba a anuntat ca actul normativ faciliteaza admiterea de noi state in cadrul NATO. Astfel, legea, promulgata de catre Bush, "reafirma sustinerea in vederea continuarii extinderii Aliantei Nord-Atlantice". Mai mult, textul promulgat autorizeaza, pentru anul fiscal 2008, adoptarea unor credite pentru anumite programe de asistenta militara in favoarea acestor tari. Entuziasmul american nu este insa impartasit de toti aliatii europeni. Atena, de pilda, a anuntat ca va bloca aderarea Macedoniei la Alianta Nord-Atlantica, cu ocazia summitului NATO din aprilie, daca fosta republica iugoslava nu va rezolva problema denumirii, numele acestei tari constituind o problema de politica externa sensibila in Grecia.
Interventie in Kosovo
NATO conduce KFOR, forta responsabila cu mentinerea pacii in Kosovo, formata de 16.500 de soldati, din 38 de tari. Populatia majoritar albaneza din Kosovo intentioneaza sa isi proclame unilateral independenta de Serbia in cateva saptamani, existand posibilitatea ca Uniunea Europeana, Statele Unite si alte tari sa recunoasca noul stat. La 29 iunie 2007, Jaap de Hoop Scheffer a declarat ca NATO este un garant al pacii in provincia Kosovo. "Nimeni nu trebuie sa aiba iluzia ca situatia ar putea fi schimbata prin violenta". Secretarul general al NATO s-a declarat convins ca propunerea ca provincia Kosovo sa primeasca o independenta sub supraveghere internationala este "echilibrata si ferma" si a avertizat in privinta unei intarzieri a definirii statutului provinciei. Mai mult, el a subliniat ca principala problema a Balcanilor in acest moment este Kosovo.
Serbia a anuntat in decembrie ca va respinge orice oferta de aderare la Uniunea Europeana sau NATO daca aceste organizatii recunosc provincia separatista Kosovo ca stat independent. Parlamentul sarb a aprobat o rezolutie care precizeaza ca Serbia nu va semna nici un tratat care nu ii recunoaste integritatea teritoriala si suveranitatea sa asupra Kosovo. Rezolutia a fost sprijinita de presedintele Boris Tadici si premierul Voislav Kostunita, liderii celor mai mari doua partide din coalitia de centru-dreapta aflata la guvernare, precum si de radicalii ultranationalisti si de socialistii din opozitie. Daca trupele de mentinere a pacii din cadrul NATO nu reusesc sa protejeze minoritatea sarba din Kosovo, "armata sarba este pregatita", a declarat Tadici in Parlament.
Situatia din Afganistan
Forta Internationala de Asistenta pentru Securitate din Afganistan (ISAF), aflata sub comandament NATO, reuneste aproximativ 40.000 de soldati straini, dintre care 26.000 sunt americani, si ajuta Guvernul lui Hamid Karzai sa combata o insurectie a talibanilor, alungati de la putere in 2001 de o coalitie condusa de Statele Unite. Anul 2007 a fost cel mai sangeros inregistrat in Afganistan de la inlaturarea regimului talibanilor, cu peste 140 de atentate sinucigase comise pana la jumatatea lunii decembrie si mai mult de 6.000 de victime. Pierderile s-au ridicat si in randurile celor 60.000 de militari straini, in principal americani, care sustin Guvernul lui Hamid Karzai si procesul de creare a fortelor armate ale acestuia. In 2007, au murit 220 de militari straini, majoritatea in operatiuni de lupta, fata de 191 de victime in 2006. In aceste conditii, Administratia americana si NATO au inceput deja o revizuire a intregii misiuni a fortelor internationale din Afganistan, atat in ceea ce priveste securitatea si combaterea terorismului, cat si consolidarea politica si dezvoltarea economica a tarii.
Cei doi mari dusmani asiatici incearca sa se imprieteneasca
Summitul istoric China-India se axeaza pe imbunatatirea relatiilor comerciale si pe rezolvarea disputelor teritoriale.
Premierul indian Manmohan Singh a inceput o vizita de trei zile in China, tara cu care India are dispute teritoriale, dar si interese comerciale majore. Summitul celor mai mari economii emergente ale lumii este cu atit mai important cu cit acestea sint in acelasi timp si cu egala intensitate rivali si parteneri. India si China vizeaza accesul pe aceleasi piete pentru exporturile lor in crestere si la aceleasi resurse naturale de care au nevoie vitala pentru a-si mentine ascensiunea. Aceasta determina o concurenta acerba intre ele, dar si necesitatea cooperarii.
India nu priveste cu ochi buni alianta Chinei cu Pakistanul, inamicul traditional al Calcuttei, caruia i-a furnizat arme si tehnologie pentru rachete balistice. De partea sa, Beijingului nu ii convine includerea subcontinentului asiatic in asa-numita „axa a democratiei“ alaturi de Japonia, Australia si Statele Unite. In plus, relatiile dintre cele doua state au ramas tensionate dupa un scurt conflict de frontiera in 1962.
Zilele urmatoare vor fi dedicate insa cu precadere aspectelor pozitive din relatiile bilaterale. Schimburile comerciale intre India si China au ajuns la un volum de 37 de miliarde de dolari anual, iar ambele parti doresc sa depaseasca tinta de 40 de miliarde de dolari pe care stabilisera sa o atinga pina in 2010. India are un deficit comercial de circa 10 miliarde de dolari in aceasta relatie si spera sa il reduca.
Programul vizitei lui Manmohan Singh la Beijing, prima a unui premier indian in cinci ani, include vizite la sediile Jocurilor Olimpice, intilniri cu presedintele Hu Jintao si prim-ministrul Wen Jiabao. In decembrie 2007, cele doua puteri asiatice au mai facut un demers de apropiere reciproca, organizind un exercitiu militar comun in provincia chineza Yunnan.
Premierul indian Manmohan Singh a inceput o vizita de trei zile in China, tara cu care India are dispute teritoriale, dar si interese comerciale majore. Summitul celor mai mari economii emergente ale lumii este cu atit mai important cu cit acestea sint in acelasi timp si cu egala intensitate rivali si parteneri. India si China vizeaza accesul pe aceleasi piete pentru exporturile lor in crestere si la aceleasi resurse naturale de care au nevoie vitala pentru a-si mentine ascensiunea. Aceasta determina o concurenta acerba intre ele, dar si necesitatea cooperarii.
India nu priveste cu ochi buni alianta Chinei cu Pakistanul, inamicul traditional al Calcuttei, caruia i-a furnizat arme si tehnologie pentru rachete balistice. De partea sa, Beijingului nu ii convine includerea subcontinentului asiatic in asa-numita „axa a democratiei“ alaturi de Japonia, Australia si Statele Unite. In plus, relatiile dintre cele doua state au ramas tensionate dupa un scurt conflict de frontiera in 1962.
Zilele urmatoare vor fi dedicate insa cu precadere aspectelor pozitive din relatiile bilaterale. Schimburile comerciale intre India si China au ajuns la un volum de 37 de miliarde de dolari anual, iar ambele parti doresc sa depaseasca tinta de 40 de miliarde de dolari pe care stabilisera sa o atinga pina in 2010. India are un deficit comercial de circa 10 miliarde de dolari in aceasta relatie si spera sa il reduca.
Programul vizitei lui Manmohan Singh la Beijing, prima a unui premier indian in cinci ani, include vizite la sediile Jocurilor Olimpice, intilniri cu presedintele Hu Jintao si prim-ministrul Wen Jiabao. In decembrie 2007, cele doua puteri asiatice au mai facut un demers de apropiere reciproca, organizind un exercitiu militar comun in provincia chineza Yunnan.
Doar o mina de liberali la ziua premierului
Premierul si-a serbat implinirea a 56 de ani, simbata, alaturi de peste 100 de invitati, desi abia azi este ziua sa de nastere.
Tariceanu a dansat doar cu sotia la petrecere
La nici trei ore dupa ce a avut intilnirea „de taina“ cu presedintele Traian Basescu pentru a discuta despre problema Nicolai, in sala Iridium a hotelului Howard Johnnson incepea petrecerea data de premierul Tariceanu cu ocazia aniversarii sale. La eveniment au participat circa 130 de invitati.
Din conducerea PNL au fost prezenti doar vicepresedintii Puiu Hasotti si Teodor Melescanu, precum si Cristian David, membru in Biroul Politic Central. Tot din zona liberala, la sarbatorirea premierului a mai fost si primarul sectorului 1 din Bucuresti, Andrei Chiliman. Cu exceptia celor doi ministri (Melescanu si David), Palatul Victoria a mai fost reprezentat de seful de Cabinet al premierului, Mihnea Constantinescu. Invitati din alte partide politice nu au fost. Cu exceptia conservatorului George Copos, care insa a venit pe „linie“ de om de afaceri. „Invitatiile nu au vizat calitatea politica a cuiva. Toti cei prezenti au venit in calitate de prieteni apropiati ai premierului. De aceea, oamenii de afaceri au fost cei mai numerosi“, ne-a declarat ieri ministrul Teodor Melescanu. Din acest domeniu, numele cel mai sonor a fost, evident, cel al lui Dinu Patriciu, un prieten vechi al lui Tariceanu. Nu a lipsit, de asemenea, Viorel Catarama, si el unul dintre cei cu care premierul a plecat la drum - atit in afaceri, cit si in politica - inca din 1990. Peter Imre, Adrian Sirbu, Ilie Nastase, Dan Chisu s-au numarat si ei printre invitati.
Dintre prietenii din presa ai premierului, in sala Iridium au fost vazuti directorul ziarului „Ziua“, Sorin Rosca Stanescu, si vedeta PRO TV Andreea Esca. Nu a fost aceasta singura vedeta tv. „Concurenta“ din cartierul Baneasa (Antena 1) a avut un ambasador de acelasi calibru: Mihaela Radulescu. Ea ne-a facut si o scurta descriere a ceea ce i s-a parut interesant simbata seara: „M-am simtit foarte bine, am ascultat cu placere muzica veche, dar si moderna. Daca e ceva ce m-a impresionat mult, a fost chiar prezenta jurnalistilor si a cameramanilor, a fotografilor la intrarea in hotel, care au stat ore in sir intr-un frig cumplit, asteptind un subiect de presa, o poza“.
Ambientul muzical a fost asigurat de un Disk-Jockey. In primele doua ore de la inceperea petrecerii nu s-a prea dansat. De fapt, nu prea au dansat barbatii, in ring aflindu-se, cu precadere femei. Premierul a dansat doar cu sotia, si, conform declaratiilor unor invitati, „doar pe muzica anilor ’70-’80“. „Bufetul suedez a fost foarte generos, mai multe feluri de antreuri, mai multe feluri doi si multe, foarte multe dulciuri. Cred ca s-a apelat la un specialist in materie, pentru ca aranjamentul culinar a fost unul de exceptie“, ne-a mentionat unul dintre invitati. Toti invitatii au adus buchete sau cosuri cu flori, insa majoritatea au avut ca destinatar sotia premierului. Cadourile primite de Tariceanu au fost, in general, „obiecte simbolice“, ne-a mai declarat Teodor Melescanu. Petrecerea a tinut pina in jurul orei 4 dimineata, dar unii dintre invitati au plecat mai devreme.
Tariceanu a dansat doar cu sotia la petrecere
La nici trei ore dupa ce a avut intilnirea „de taina“ cu presedintele Traian Basescu pentru a discuta despre problema Nicolai, in sala Iridium a hotelului Howard Johnnson incepea petrecerea data de premierul Tariceanu cu ocazia aniversarii sale. La eveniment au participat circa 130 de invitati.
Din conducerea PNL au fost prezenti doar vicepresedintii Puiu Hasotti si Teodor Melescanu, precum si Cristian David, membru in Biroul Politic Central. Tot din zona liberala, la sarbatorirea premierului a mai fost si primarul sectorului 1 din Bucuresti, Andrei Chiliman. Cu exceptia celor doi ministri (Melescanu si David), Palatul Victoria a mai fost reprezentat de seful de Cabinet al premierului, Mihnea Constantinescu. Invitati din alte partide politice nu au fost. Cu exceptia conservatorului George Copos, care insa a venit pe „linie“ de om de afaceri. „Invitatiile nu au vizat calitatea politica a cuiva. Toti cei prezenti au venit in calitate de prieteni apropiati ai premierului. De aceea, oamenii de afaceri au fost cei mai numerosi“, ne-a declarat ieri ministrul Teodor Melescanu. Din acest domeniu, numele cel mai sonor a fost, evident, cel al lui Dinu Patriciu, un prieten vechi al lui Tariceanu. Nu a lipsit, de asemenea, Viorel Catarama, si el unul dintre cei cu care premierul a plecat la drum - atit in afaceri, cit si in politica - inca din 1990. Peter Imre, Adrian Sirbu, Ilie Nastase, Dan Chisu s-au numarat si ei printre invitati.
Dintre prietenii din presa ai premierului, in sala Iridium au fost vazuti directorul ziarului „Ziua“, Sorin Rosca Stanescu, si vedeta PRO TV Andreea Esca. Nu a fost aceasta singura vedeta tv. „Concurenta“ din cartierul Baneasa (Antena 1) a avut un ambasador de acelasi calibru: Mihaela Radulescu. Ea ne-a facut si o scurta descriere a ceea ce i s-a parut interesant simbata seara: „M-am simtit foarte bine, am ascultat cu placere muzica veche, dar si moderna. Daca e ceva ce m-a impresionat mult, a fost chiar prezenta jurnalistilor si a cameramanilor, a fotografilor la intrarea in hotel, care au stat ore in sir intr-un frig cumplit, asteptind un subiect de presa, o poza“.
Ambientul muzical a fost asigurat de un Disk-Jockey. In primele doua ore de la inceperea petrecerii nu s-a prea dansat. De fapt, nu prea au dansat barbatii, in ring aflindu-se, cu precadere femei. Premierul a dansat doar cu sotia, si, conform declaratiilor unor invitati, „doar pe muzica anilor ’70-’80“. „Bufetul suedez a fost foarte generos, mai multe feluri de antreuri, mai multe feluri doi si multe, foarte multe dulciuri. Cred ca s-a apelat la un specialist in materie, pentru ca aranjamentul culinar a fost unul de exceptie“, ne-a mentionat unul dintre invitati. Toti invitatii au adus buchete sau cosuri cu flori, insa majoritatea au avut ca destinatar sotia premierului. Cadourile primite de Tariceanu au fost, in general, „obiecte simbolice“, ne-a mai declarat Teodor Melescanu. Petrecerea a tinut pina in jurul orei 4 dimineata, dar unii dintre invitati au plecat mai devreme.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
