RM şi călugăriţa

Ne-am obişnuit să pronunţăm cuvintele „stat civilizat”, „stat de drept”, „societate civilă”, „drepturile omului” aproape cu acelaşi automatism cu care mai înainte spuneam „stat socialist”, „centralism democratic”, „comunism”, „viitorul luminos al omenirii”... În realitate, distanţa de la statul RM actual până la un stat de drept e cam aceeaşi care a fost de la
„socialismul dezvoltat” până la „comunism”. În orice caz, mult mai departe decât ni se pare uneori. Dacă societatea moldovenească ar fi atât de sănătoasă precum se crede, ea ar trebui să se cutremure de modul în care au fost expulzaţi din RM cei patru preoţi şi o călugăriţă - cetăţeni ai României, să se cutremure şi să sară în apărarea lor. Dacă RM ar fi un stat civilizat, de drept, care tinde să se integreze în UE, cum se pretinde, toate instituţiile sale ar trebui să se pună în mişcare la ştirea expulzării unui grup de cetăţeni sub pretextul nerespectării legilor de şedere în RM. Când s-au mai operat
asemenea expulzări? Fiindcă vine imediat după surprinzătorul scandal declanşat de Patriarhia Rusiei (asistată de guvernarea comunistă), în legătură cu reactivarea episcopiilor din cadrul Mitropoliei Basarabiei, o asemenea acţiune a poliţiei ar fi trebuit pornită cu mare precauţie şi organele de drept ar trebui să verifice acum dacă buchea şi spiritul legii au fost respectate întru totul.

Un stat de drept se deosebeşte de un stat comunist prin modul în care tratează individul. Pedeapsa colectivă ne readuce în comunism. Faptul că Patriarhului Aleksii nu i-a plăcut decizia Patriarhului Daniel, nu îi priveşte deloc pe cetăţenii români care lucrează în RM şi nici pe poliţiştii noştri.

Dacă preoţii respectivi au putut activa până acuma, de ce nu ar putea şi de acum înainte? Organele de drept păstrează tăcerea. Nu se spune care legi concrete şi în ce mod au fost încălcate în acest caz. Şi de ce sunt expulzaţi în perioada Crăciunului? Ca să simtă mai bine efectul „justiţiei” moldoveneşti? Dacă statului comunist numit Republica Moldova nu-i pasă de nişte preoţi ai unei Mitropolii „duşmănoase”, să se fi gândit măcar la enoriaşii acestora care sunt cetăţeni de-ai „noştri”. În loc să sărbătorească, ei sunt puşi acum pe drumuri, cerând să li se facă dreptate preoţilor.

Toată lumea îşi dă seama că poliţia execută o comandă care poate veni de la o singură persoană. Toţi apărătorii drepturilor omului ştiu cu siguranţă că celor patru preoţi şi călugăriţei (de ce nu se comunică numele lor?) li se dă cu piciorul pentru simplul
fapt că preşedintelui PCRM (Voronin însuşi a spus că nu este preşedintele tuturor moldovenilor) i-a venit să se răzbune pe România „imperialistă”. Nimeni, nici la Chişinău, nici la Strasbourg sau Bruxelles, nu are dubii că suntem martorii unui nou
dezmăţ autoritarist, că e vorba despre o agonie de după agonie a unui preşedinte cu ambiţii de prim-secretar, în lipsa unei elementare omenii şi a unui bun-simţ.

Obişnuit să trateze pe oameni ca pe „omletă”, cum să se gândească preşedintele PCRM la demnitatea şi sentimentele unei călugăriţe? Dar statul RM, societatea moldovenească au această obligaţie.